Campaniile făcute de specialiştii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Vrancea, cu privire la telefonul copilului şi drepturile acestora, se pare că dau rezultate, de vreme ce instituţia a înregistrat deja câteva reclamaţii ale copiilor cu privire la propriii părinţi. Chiar dacă acestea pot fi numărate pe degetele de la o mână şi chiar dacă nu prea s-au confirmat, e bine că totuşi cei mici au aflat de existenţa telefonului 0237.983 ce le este destinat, precum şi de existenţa instituţiei care îi protejează. E bine de ştiut că legislaţia în vigoare are prevederi clare cu privire la dreptul oricărui copil de a depune plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale. De asemenea, orice om care ştie că un copil este abuzat, maltratat, că viaţa îi este pusă în pericol poate suna – ba chiar are obligaţia să o facă! – chiar şi sub protecţia anonimatului, la Telefonul Copilului 0237.983.
Nu eşti de acord cu modul în care se îmbracă fiica ta, adolescentă? S-ar putea să te reclame că-i încalci dreptul la imagine! Îi interzici puştiului tău să stea afară până la miezul nopţii? Te-ai putea trezi cu asistenţii sociali la uşă, pe motiv că odrasla a reclamat că îi încalci dreptul la… socializare! Îi interzici să mai deschidă computerul pentru o perioadă, până se pune pe roate cu şcoala? Să nu cumva să te pomeneşti că te reclamă pe motiv că i-ai încălcat dreptul la… informare! Şi tot aşa! Deşi din toate reclamaţiile venite la DGASPC Vrancea doar una s-a confirmat ca fiind reală şi s-a intervenit în consecinţă, specialiştii instituţiei sunt obligaţi să verifice prin mijloacele lor specifice, orice astfel de reclamaţie. Indiferent că e scrisă sau verbală, făcută prin Telefonul Copilului 0237.983, echipa mobilă a Serviciului de Intervenţie în Regim de Urgenţă (SIRU) trebuie să se deplaseze acolo unde copilul a reclamat că are probleme şi să constate care este realitatea.
Potrivit Legii nr.272/2004, copilul are dreptul să depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale. De asemenea, el trebuie informat asupra drepturilor sale precum şi asupra modalităţilor de exercitare a acestora. „Am avut foarte multe campanii de promovare a Telefonului Copilului, a drepturilor copiilor, precum şi împotriva violenţei şi abuzului de orice fel. Ne bucură faptul că informaţia a ajuns la cunoş-tinţa copiilor, care ştiu acum unde să sune singuri dacă au probleme, astfel încât să fie ajutaţi. Orice reclamaţie am primi, o luăm în serios! Echipa SIRU merge şi verifică şi după caz, se iau măsurile necesare. Dacă nu se confirmă ceea ce reclamă copilul, el este consiliat pentru restabilirea legăturilor cu familia şi pentru ca acesta să înţeleagă motivele pentru care părintele a acţionat în felul acela“, a declarat Daniela Nicolaş, directorul DGASPC Vrancea.
Adevăr sau… provocare?
Până la ora actuală, Protecţia Copilului s-a confruntat cu patru reclamaţii venite din partea unor adolescenţi. Potrivit celor declarate de Anca Candrea, şeful SIRU, trei au fost făcute anul trecut şi una, anul acesta. „Doar o singură reclamaţie s-a confirmat şi acum, fata care a făcut-o se află la noi, în sistem rezidenţial. S-a întâmplat anul trecut, când aceasta ne-a sesizat asupra faptului că mama sa este plecată în străinătate şi nu primea niciun sprijin din partea ei, iar bunica, cea cu care rămăsese acasă, nu avea posibilităţi materiale să o ajute să îşi continue şcoala. Acum, această fată este la noi, merge la şcoală şi să ştiţi că este un copil foarte bun“, a explicat Anca Candrea.
Alte două cazuri, petrecute în 2011, au constat în reclamaţiile a două puştoaice de 14, respectiv 15 ani, care pur şi simplu au fugit de acasă, spuneau ele, supărate de comportamentul părinţilor. „Ne-am deplasat la domiciliul lor, am discutat cu părinţii, familii foarte bune la amândouă. Au fost consi-liate şi reintegrate în familii, a fost vorba doar de o criză specifică adolescenţei. În perioada adolescenţei apare pregnant nevoia de independenţă, rebeliunea ca formă de manifestare faţă de refuzul părinţilor de a accepta sau a îndeplini vreo dorinţă a adolescentului. Şi uneori este nevoie de medierea conflictelor fami-liale, ca în cazurile amintite“, a precizat şefa SIRU.
O reclamaţie mai deosebită a fost făcută anul acesta, de o fetiţă care susţinea că a fost violată de un văr. Ea a sunat atât la 112 cât şi la Telefonul Copilului de la Bucureşti, 116.111, care a redirecţionat cazul la specia-liştii vrânceni. „Fata a ajuns la noi, însă în urma verificărilor s-a dovedit că abuzul sexual reclamat nu se confirmă. Cazul a fost defe-rit instanţei de judecată care a şi hotărât, de altfel, reintegrarea în familie. Această fetiţă vroia pur şi simplu atenţie“, a detaliat Anca Candrea.
Sună la 0237.983 sau 116.111!
Din fericire, situaţiile reclamate, până acum, de copiii din Vrancea nu au fost grave însă… nu se ştie niciodată! De aceea, orice puşti din orice colţ al judeţului e bine să cunoască faptul că dacă se află în suferinţă, dacă este bătut de oricine, abuzat, dacă este pus la muncă în defavoarea şcolii, dacă nu i se dă mâncare, dacă este crescut în mizerie şi frig, dacă este batjocorit, umilit acasă, la şcoală, în societate, dacă nu este dus la doctor când e bolnav sau nu i se dă medicaţia necesară, etc., poate să sune şi să povestească ce i se întâmplă celor ce răspund la numerele de telefon 0237.983 (în Vrancea) sau 116.111 (Bucureşti).
La aceleaşi numere de telefon poate suna oricine are cunoştinţă că unui copil i se întâmplă lucruri nefireşti, care îi pun în pericol existenţa şi îi ucid copilăria. Mai mult, cel care sună sesizând o astfel de situaţie poate să o facă fără să-şi spună numele! Sub protecţia anonimatului sau nu, oricine poate salva, până la urmă, viaţa unui copil în suferinţă. Ca să pui mâna pe telefon şi să suni nu trebuie decât să vrei să nu rămâi indiferent! Să iei atitudine cu curaj, şi la timp! Nu amâna, pentru că mâine, pentru copilul respectiv poate fi…prea târziu!
www.monitorulvn.ro
