SOCANT Copiii din satul Hreasca, comuna Coroiesti, nu au nicio sansã sã cunoascã adevãrul despre bunãstare. Sãrãcia lor te socheazã. Pe 17 octombrie, de Ziua Mondialã a Eradicãrii Sãrãciei, în acest sat uitat de lume nimeni nu s-a gândit si la ei. Vã prezentãm doar douã cazuri, unul în satul Hreasca si unul în Coroiesti de Jos, centrul de comunã, în care puteti decide dumneavoastrã, cititorii, dacã sãrãcia si filantropia merg mânã în mânã sau nu. Sãrãcia nu poate fi eradicatã, dar o mânã de ajutor întinsã unor copii fãrã sperantã de viitor, este cu sigurantã posibilã. Gina (12 ani) si Vlad Prisecaru (8 ani) sunt doi frati din Hreasca si nu stiu nimic despre bogãtie, nici mãcar nu cunosc cuvântul! Ei stiu cã existã doar sãrãcia din casa lor! Iustin Ricardo Stan de patru ani, din satul Coroiesti de Jos, este abandonat de mama sa la nastere, fiind crescut de bunicii analfabeti, care nu-l lasã la grãdinitã pentru cã “îl trage curentul si i se umflã amigdalele”. Ca urmare, copilul este tinut numai în casã, având pielea iritatã de la puzderia de purici din casa bunicilor … si dacã vede un chip strãin plânge!
Pe 17 octombrie a fost Ziua Mondialã pentru Eradicarea Sãrãciei. În acea zi am realizat, cu totul întâmplãtor, un reportaj în satul Hreasca, comuna Coroiesti, poate cel mai sãrac sat din toatã Moldova. Aici am întâlnit cei mai necãjiti copii, pe care i-am vãzut vreodatã, pentru cã trãiesc sub nivelul de sãrãcie existent în majoritatea satelor din România. Sigur cã toti stim teoretic cã existã sãrãcie în tarã, dar sã vezi asa de mari greutãti prin care trebuie sã treacã zilnic acesti copii, m-a întristat foarte tare.
Gina si Vlãdut din Hreasca – inocentã si ignorantã
Maria Prisecaru, de 45 de ani, din satul Hreasca, are trei copii: pe Alexandru, de 18 ani, care are doar opt clase si stã acasã fãrã niciun venit, doar muncind cu ziua când are unde, pe Gina – 12 ani elevã în clasa a IV – a si Mihai Vlãdut – 8 ani, elev în clasa I, la Scoala din Hreasca, unde se învatã cumulat (casele I cu a III-a si clasele a II-a cu a IV-a). Maria Prisecaru trãieste cu cei trei copii într-o casã care se dãrâmã, în care plouã chiar pe patul în care dorm copiii, femeia fiind singurã, fãrã sot. Sãrãcia este un mod de viatã al acestei femei, care a adus pe lume, ca sã trãiascã în chinurile acestei sãrãcii lucii, trei copii. Explicatia Mariei este simplã: “Doamnã, trãim dupã posibilitãti, cum avem si noi. Dupã bani … am sapte ani de când m-am despãrtit si nu am cu ce sã trãiesc, numai din alocatii. Ajutor social nu am, cã am trei hectare de pãmânt de la tata, dar nu am cu ce sã le muncesc… le-am dat în arendã si ce iau de acolo abia avem de mâncare eu si copiii. Ne plouã în casã, se dãrâmã toate pe noi, nu vedeti ? Cu ce sã învelesc? N-ar sta nimeni în casa asta! N-am tinut copiii flãmânzi, m-am dat peste tot pãmântul si i-am tinut … dar pânã la urmã sã vedem…nu stiu ce va fi”, a spus Maria Prisecaru. La scoala din Hreasca, Gina si Vlãdut se uitau la noi ca la niste ciudãtenii. “Sunteti de la oras? Cum este acolo? Aveti masinã? Cum este sã ai avere?”, ne tot întrebau cei doi micuti. În ochii lor citesti disperarea si foamea. Vlãdut are cel mult 15 kilograme la cei opt ani ai sãi. Nu cunosc nici el si nici sora sa mai mare semnificatia cuvântului “bunãstare”. Pur si simplu nu stiu ce este aceea. Dar sãrãcia stiu sigur ce este: modul lor de viatã, din care nu au nicio sperantã cã vor iesi. Vor primi ajutor din partea Primãriei Coroiesti pentru a-si repara acoperisul casei, precum si ceva materiale de constructii, care vor rezulta de la o demolare a unei clãdiri mai vechi de la centrul de comunã. Si asta multumitã reprezentantului UNICEF din comunã, Gabriela Lungu, care face campanii peste campanii de strângeri de fonduri din comunitate, prin Consiliul Consultativ Comunal, înfiintat la solicitarea ei.
Iustin Ricardo – sãlbãticie indusã de ignorantã
Într-o casã de chirpici, fãrã geamuri la usã (doar cu niste pãturi), în satul Coroiesti de Jos, am gãsit un copil foarte dulce si frumos, dar care trãieste o adevãratã dramã. A fost abandonat de mama sa la nastere, în casa bunicilor Tinca si Ion Cristea, ambii peste 65 de ani. Bãiatul lor, Velu Oliver, la cei 32 de ani ai sãi, are ani buni de puscãrie la activ, pentru furt si alte fapte antisociale. Când acesta s-a „cuplat” cu o fatã din sat, pãrintii sãi s-au trezit cã, dupã ce a intrat a nu stiu câta oarã la „facultate” cum zice bunica Tinca, femeia le aduce un bãietel, de câteva luni zicând cã este nepotul lor si dusã a fost! Nici acum nu este de gãsit. Iustin Ricardo, are acum 4 ani si nu merge la grãdinitã, pentru cã bunicii sãi, fiind analfabeti, nu înteleg rostul grãdinitei. „Nu-l las, doamnã, cã rãceste imediat, îl trage curentul si i se umflã amigdalele. Mai bine dati niste bani sã-i iau biscuiti”, spunea bunica, când am fost sã vedem acest micut. Iustin a început sã plângã, pentru cã strãinii sunt pentru el niste sperietori. Piscat de purici peste tot, cu pielea toatã iritatã, copilul nu iese din casã, bunica nelãsându-l nici mãcar pe drum. Casa lor este din chirpici, fãrã luminã, fãrã geamuri, cu pãturi …toatã familia (bunici, fiu si nepot) trãind într-o singurã camerã! Fãrã acte de identitate, fãrã ajutor social…. Iustin nu are nicio sansã la o viatã mai bunã. „Pentru ei abia acum am început sã le scoatem mai întâi acte de identitate, apoi sã vedem ce ajutor social pot primi, iar alocatia copilului sã ajungã la bunici, cã pânã acum o lua mama sa, pe unde umblã ea si copilului nici acest drept nu i-l lãsa”, a spus Gabriela Lungu, reprezentanta UNICEF la Coroiesti.
România, polul sãrãciei în UE
Sãrãcia afecteazã în prezent peste 30 % din populatia tãrii, potrivit celor mai recente date furnizate de FDSC. România ocupã ultimul loc în Uniunea Europeanã în ceea ce privește speranta de viatã, care este de 72,7 ani, în medie, în comparatie cu media Uniunii Europene, de 77,5 ani. Este o diferențã de aproape 5 ani, potrivit raportului “Health at a Glance”, publicat în decembrie 2010 de cãtre Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economicã (OECD). România are, de asemenea, cea mai ridicatã ratã a mortalitãtii infantile din Europa, cu 10 copii care mor la fiecare 1.000 de nasteri, o ratã dublã fatã de media europeanã. Aceste date au fost readuse în atenția publicã pe 17 octombrie, de Ziua Mondialã pentru Eradicarea Sãrãciei. Cea mai importantã statisticã este aceea cã, în lume, un om din sapte trãieste în prezent în sãrãcie. Banca Mondialã estimeazã cã aproximativ 1,3 miliarde de oameni din întreaga lume trãiesc în sãrãcie (cu putin peste 1 dolar pe zi), iar cele mai recente date furnizate de Organizatia pentru Alimente si Agriculturã, parte a Natiunilor Unite (FAO) aratã cã, din totalul populatiei globale, de 7 miliarde de oameni, aproximativ 925 de milioane suferã din cauza foametei, cei mai afectati fiind copiii. Astfel, sãrãcia are un rol determinant în decesul a cel putin 5 milioane de copii, în fiecare an, în întreaga lume. În acest context, ziua de 17 octombrie a fost declaratã Ziua Mondialã pentru Eradicarea Sãrãciei, prilej pentru toate organizatiile implicate în actiuni umanitare sã tragã un semnal de alarmã în privinta numãrului foarte mare de oameni care se confruntã cu situatii de sãrãcie ce le afecteazã sãnãtatea si viata. Noi cum ne-am implicat ??
