Consilierul lui Trifan încearcã sã ne convingã cã nu întelegem ce scrie. Ne dã lectii de jurnalism, dar nu-si asumã elucubratiile

REACTIE LA REACTIE… Mi-a dedicat David-Ionut Popa, consilierul presedintelui CJ, un text si se cuvine sã îi rãspund. Nu pentru cã vreau eu sã-i explic unde a gresit (desi pânã la urmã ajung sã fac asta), nu suntem la niciun concurs si nu trebuie sã demonstrãm care e mai destept decât celãlalt. Dar trebuie sã prezint cititorilor reactia si punctul de vedere al lui David Ionut Popa. Sã luãm lucrurile pe rând. Sau pe „acte„, cum le-a numit tânãrul consilier. Actul I: „Simona Danda si misterul calendarului. Doamna Simona Danda, jurnalistã la «Vremea Nouã», ne oferã o nouã provocare intelectualã: diferenta dintre azi si ieri. Se pare cã, în noua scoalã de jurnalism, timpul nu se mai mãsoarã în ore si zile, ci în impresii. O postare publicatã astãzi poate deveni, printr-o simplã rãsturnare de perspectivã, postarea de ieri”. David Ionut Popa si cititorii ziarului „Vremea Nouã” trebuie sã stie cã noi, redactorii, care lucrãm la un ziar tipãrit, atunci când scriem articolele, le scriem folosind în materiale timpul trecut si adverbul „ieri„. Pentru cã ziarul apare a doua zi, nu în ziua în care scriem articolele. Pe site, apar cu o orã-douã înainte de a trece în urmãtoarea zi.

Actul II: „Misterul Cetãteanului de Onoare”: „Urmeazã lectia de geografie administrativã: diferenta dintre cetãtean de onoare în judetul Iasi si cetãtean de onoare al Iasului. Nu, doamnã Danda, prepozitiile nu sunt obiecte decorative în limba românã. Uneori, tocmai ele fac diferenta dintre locul în care se întâmplã ceva si institutia care acordã o distinctie. Iar când nu cunosti cu certitudine institutia care a acordat titlul, solutia jurnalisticã nu este sã completezi spatiile goale cu presupuneri. Solutia se numeste Documentare! Stiu, nu adunã like-uri la fel de repede, dar are un avantaj: te fereste de concluzii pripite!”. Vai, dar ce mã ceartã David-Ionut Popa! Nici nu-mi vine sã mai ridic capul din pãmânt. El se referã la partea în care a scris cã prof. D. V. Marin este „cetãtean de onoare în judetele Iasi, Bacãu și Galați” (n.r. face referire la prepozitia „în”), dar a uitat cã apoi a mai scris „dacã alte județe i-au acordat titlul de Cetãtean de onoare, nu meritã sã ne întrebãm de ce Vasluiul nu a fãcut acelasi lucru?”. Cine i-au acordat titlul? „Alte judete”. Si atunci cum poti sã insinuezi cã nu te-ai fi referit la faptul cã judetele respective i-au oferit titlul de Cetãtean de Onoare? Într-un comentariu la articolul cu pricina, de pe site-ul „Vremea Nouã”, David Ionut Popa ne explicã urmãtorul lucru: „Aici avem o diferentã de sens pe care o poate întelege orice elev atent la lectia de gramaticã. A spune cã o persoanã a primit o distinctie în judetul Iasi nu înseamnã automat cã distinctia i-a fost acordatã de judetul Iasi sau de Consiliul Judetean Iasi”. Dar ai scris cã „alte județe i-au acordat titlul de Cetãtean de onoare”. Alte judete! Nu alte comune, nu alte unitãti administrative teritoriale din judetele Iasi, Bacãu, Galati. Vezi cã încerci sã o întorci ca la Tecuci, iar acolo n-a obtinut prof. Marin niciun titlu de Cetãtean de Onoare.

David Ionut Popa nu e consilierul personal al presedintelui Trifan, ci functionar public

Actul III: „Consilierul care nu era consilier”: „aici intrãm deja în comedia de situatie. Doamna jurnalistã descoperã un „consilier al lui Trifan”, numai cã administratia publicã are o micã problemã cu scenariul: functionarul public si consilierul personal al unui demnitar sunt categorii distincte. Nu le poti schimba statutul doar pentru cã titlul articolului sunã mai spectaculos. Înainte sã construiesti un portret public al unui om, verifici cine este, ce functie ocupã si care este statutul sãu. Altfel, risti sã scrii o piesã întreagã pornind de la distributia gresitã. Iar publicul, oricât de generos ar fi, observã când actorii sunt prezentati cu rolurile inversate”. Extraordinar! Ce gresealã am fãcut! David Ionut Popa ne spune cã el nu este consilierul personal al presedintelui CJ, ci consilier, adicã functionar public. Toatã lumea stie cã activitatea lui, atât cât este si cum este, este de consilier personal, fiindcã stã mereu în biroul lui Trifan. Si apoi functionarii publici nu fac politicã. În multe institutii publice oamenii care lucreazã în cadrul compartimentului de Comunicare fac si activitate de consilier personal.

Dilemele existentiale ale tânãrului consilier

Actul IV: „Festivalul Umorului si marea absentã”: „Aici, sincer, scenariul devine savuros. Vasluiul tocmai a gãzduit cea de-a XXIX-a editie a Festivalului Umorului „Constantin Tãnase”, un eveniment cultural care merita atentie si promovare. În schimb, în disputa de pe Facebook gãsim timp pentru interpretãri, etichete si portrete personale, dar nu vedem aceeasi energie investitã în reflectarea evenimentelor culturale locale. Desigur, fiecare publicatie îsi alege subiectele. Nimeni nu este obligat sã promoveze fiecare spectacol. Însã contrastul ridicã o întrebare legitimã: Cât spatiu acordãm culturii vasluiene si cât spatiu acordã conflictelor de pe Facebook? Poate cã tocmai aici se aflã adevãrata comedie: festivalul care celebreazã umorul ajunge sã fie eclipsat de un spectacol involuntar despre felul în care vorbim unii despre altii”. De ce nu am gãsit noi spatiu pentru promovarea Festivalului de umor? Uite un aspect pe care nu vreau sã-l clarific, dimpotrivã, vreau sã-l las asa, sã-l „chinuie” curiozitatea, cum mã „chinuie” pe mine gândul – „cu ce l-a cucerit bãiatul acesta pe presedintele Trifan?”. Pentru cã refuz sã cred cã poate fi impresionat prin niste ode aruncate pe Facebook. Oricât de frumoase ar fi acele cuvinte, un presedinte stie cã pe lângã el se aciueazã multi lingusitori.

David-Ionut Popa, îngrijorat de scoala de jurnalism a altora

Actul V: „Marea revelatie: Facebook nu este o diplomã de jurnalism. Dragii mei vasluieni, avem o veste extraordinarã! Dacã aveti un cont de Facebook, câteva zeci de like-uri si suficientã ambitie cât sã vã cumpãrati un domeniu web, sunteti deja la un pas de propria platformã media. Mai rãmân câteva detalii neînsemnate: verificarea informatiilor, întelegerea contextului, separarea faptelor de opinii si asumarea rãspunderii pentru ceea ce publicati. În rest, decorul este pregãtit! Numai cã între a avea un site si a face jurnalism existã aceeasi diferentã între a avea o scenã si a sustine un spectacol de calitate”. Nu prea înteleg ce bâjbâie el aici, dar eu am terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele comunicãrii din cadrul Universitãtii Bucuresti, am o lucrare de licentã coordonatã de profesoara Emilia Sercan, iar „Vremea Nouã” nu e un ziar apãrut de ieri.

Cititorii trebuie sã tragã singuri concluziile

FINALUL… „Cortina. Morala. Doamna Simona Danda, critica publicã face parte din meserie. La fel si întrebãrile incomode. Însã ele trebuie însotite de aceeasi exigentã pe care o pretindem celor despre care scriem. Nu este suficient sã gãsesti o postare, sã-i dai un titlu si sã construiesti în jurul ei o poveste. Trebuie sã verifici, sã întelegi si sã redai corect ceea ce s-a întâmplat. Pentru cã publicul vasluian nu este decorul unei redactii si nici figurantul unui editorial. Este format din oameni care pot citi, compara si judeca singuri. Iar dacã tot am ajuns la Festivalul Umorului, sã încheiem în spiritul lui Constantin Tãnase: în presã, ca pe scenã, publicul poate accepta o glumã. Ceea ce nu ar trebui sã fie obligat sã accepte este ca gluma sã-i fie prezentatã drept documentare”. Asa este, cititorii trebuie sã tragã singuri concluziile, tocmai de aceea am redat aici punctul tãu de vedere pe care, de altfel, l-ai publicat pe mai multe grupuri de Facebook, de pe acelasi cont – „Ionut Ionut Ionut”.

Concluzia mea: David-Ionut Popa, un tânãr consilier (functionar public) care nu a învãtat lectia asumãrii

CONSILIER JUCÃTOR… Permiteti-mi acum sã trag si eu o concluzie. În tot acest text pe care David Ionut Popa l-a publicat de pe contul „Ionut Ionut Ionut” nu spune deloc cã nu ar fi vorba de el. În acelasi timp, nu îsi asumã nici pledoaria ca prof. Dumitru V. Marin sã obtinã titlul de Cetãtean de Onoare, nici întreaga situatie creatã în jurul acestui subiect. De confuzia pe care a fãcut-o între cele douã institutii care acordã respectivul titlu, nici nu mai vorbim, cãci în continuare el încearcã sã ne explice cã nu cunoastem limba românã si cã nu am înteles ce a scris. La fel a fãcut si acum câteva luni, când a publicat câteva comentarii (atunci cu identitatea sa) în care lua apãrarea unui profesor acuzat de abuz sexual si o blama pe victimã. O acuza pe eleva de 15 ani cã ar fi fost prinsã „cu trei flãcãi”, „în situatii obscene”, în baia liceului de unde se transferase. David Ionut Popa le cerea atunci oamenilor sã meargã la fostul liceu unde a studiat eleva pentru a se interesa de moralitatea acesteia, acuzând-o cã nu este „cheie de bisericã” si cã „si-a fãcut colegii de râs. Ulterior nu si-a mai recunoscut comentariile, ba mai mult a spus cã nu foloseste Facebook-ul. As încadra aceastã atitudine în categoria „ale tineretii valuri”, valuri în care ne aruncãm, gresim si încercãm sã ne ridicãm. Toti am trecut prin astfel de perioade. Important este sã învãtãm sã ne asumãm, în primul rând, postãrile pe Facebook, apoi greselile. Asadar, David-Ionut Popa, fii bãrbat si asumã-ti! „Iesi în fatã si aratã-ti adidasii!”