Conducta de milioane: cum a ajuns Vasluiul să suporte o factură de peste 2,2 milioane de lei, din cauza magistralei care aprovizionează municipiul cu gaz

GREȘELI INEXPLICABILE… Un litigiu ajuns pe rolul Judecătoriei Bârlad în 2017, care avea ca subiect magistrala de gaze a municipiului Vaslui, vine acum cu o notă de plată destul de costisitoare pentru Primăria Vaslui. Și asta pentru că magistrala nu a fost amplasată pe traseul autorizat. Au urmat ani întregi de procese, care au ajuns până la Curtea de Apel Iași iar, la final, o obligație definitivă de mutare a conductei. Pentru Municipiul Vaslui, nota de plată estimată a ajuns la peste 2,2 milioane de lei. Mai grav, auditorii Curții de Conturi au constatat anul acesta că suma a fost înregistrată ca provizion fără ca valoarea cheltuielilor care ar urma să fie suportate din bugetul local să fi fost analizată și aprobată de autoritatea deliberativă. Povestea celor peste două milioane de lei care apasă astăzi pe bugetul municipiului Vaslui începe cu aproape trei decenii în urmă, când s-a construit conducta subterană de transport gaze naturale DN 400, care alimenta municipiul Vaslui. Total inexplicabil, traseul real al conductei nu a respectat și traseul pentru care fusese emisă autorizația de construire, prin urmare investiția s-a extins și pe proprietățile a două familii care aveau pământ în comuna Băcani, fără ca acestea să știe că pe sub terenul lor a fost plasată magistrala. In 2011, una dintre familii a vrut să realizeze mai multe investiții pe terenul avut în proprietate, prin urmare a pornit pe dificilul drum al obținerii avizelor și autorizațiilor. După ce s-a văzut cu toate documentele la mapă, proprietarii terenului au început să construiască, până când alte instituții ale statului i-au bătut la poartă să îi spună că pe sub pământ circulă o importantă conductă de gaze naturale. Procesul s-a transformat astfel într-o radiografie a unei situații administrative vechi de decenii, ale cărei consecințe financiare sunt suportate astăzi din bani publici.

Poate cel mai important pasaj al motivării Judecătoriei Bârlad privește chiar amplasamentul conductei. Instanța a analizat documentația care a stat la baza Autorizației de construire nr. 68/1993 și raportul de expertiză topografică realizat în proces. Concluzia expertizei nu lasă loc interpretărilor: conducta proiectată trebuia să aibă o poziționare aproximativ paralelă cu DN 24 și nu ar fi trebuit să afecteze proprietățile reclamanților, traseul autorizat aflându-se la aproximativ 1.260 de metri de acestea. În realitate însă conducta ajunsese sub terenurile unor proprietari privați.

Diferența dintre traseul de pe hârtie și cel din teren

Dosarul care îi privea direct pe proprietarii terenurilor a fost înregistrat în decembrie 2017. Galaction Laurențiu, Galaction Tania, Albișor Alin Marian și Albișor Adriana au chemat în judecată Municipiul Vaslui și Transgaz, cerând, între altele, eliberarea proprietăților prin dezafectarea, desființarea sau mutarea conductei pe un alt amplasament, pe cheltuiala pârîților. De aici avea să înceapă un proces de durată, finalizat definitiv abia în ianuarie 2025.

Judecătoria Bârlad: proprietarii nu puteau fi obligați să plătească devierea

În timpul procesului s-a pus inclusiv problema dacă proprietarii terenurilor ar trebui să suporte mutarea conductei sau dacă imobilele construite în vecinătatea acesteia ar trebui demolate. Judecătoria Bârlad nu a fost de acord cu aceste variante. Instanța a reținut că, la momentul edificării construcției unuia dintre reclamanți, fuseseră obținute certificatul de urbanism și autorizația de construire, iar documentele nu indicau o interdicție de construire și nici necesitatea unui asemenea aviz legat de existența conductei. Mai mult, din probele administrate a rezultat că marcajele vizibile ale traseului au apărut ulterior. În aceste condiții, judecătorul a apreciat că proprietarilor nu le putea fi imputată o conduită culpabilă care să justifice obligarea lor la plata devierii. Motivarea devine și mai tranșantă atunci când analizează situația juridică a conductei. Judecătoria a stabilit că, tocmai pentru că DN 400 nu respecta traseul autorizat, dreptul de proprietate asupra terenurilor respective nu putea fi considerat grevat, în acele condiții, de dreptul legal de uz și servitute invocat în legătură cu conducta. În consecință, Transgaz nu putea cere proprietarului să suporte costurile devierii unei conducte care nu fusese amplasată pe traseul autorizat. Cu alte cuvinte, problema nu mai era doar că între o construcție și o conductă de gaze apăruse un conflict tehnic. Problema fundamentală era locul în care fusese pusă conducta.

Instanța indică lipsa de diligență a Municipiului și Transgaz

Judecătoria Bârlad a reținut că atât Municipiul Vaslui, ca proprietar al conductei, cât și Transgaz, în calitate de concesionar și operator, aveau obligația de a cunoaște că traseul real nu coincide cu traseul autorizat. Mai mult, instanța spune explicit că celor două părți le-a lipsit diligența în identificarea exactă a amplasamentului rețelei și în remedierea situației. Judecătorul a amintit că Transgaz întocmise încă din 2015 un proiect tehnic privind punerea în siguranță a racordului și pregătise documentație pentru deviere, însă problema juridică a traseului existent a rămas nerezolvată. Mai mult, instanța indică clar răspunderea municipiului Vaslui: municipalitatea era proprietarul conductei care trecea pe terenurile reclamanților fără respectarea Autorizației de construire nr. 68/1993. Potrivit motivării, atingerea adusă dreptului de proprietate și culpa municipiului rezultau din nerespectarea autorizației și din modificarea traseului autorizat. Judecătoria Bârlad a mai aratat că, în calitate de proprietar și în contextul recepției lucrării, Municipiul Vaslui avea obligația să cunoască traseul real al conductei. Sunt constatări cu atât mai importante cu cât vorbim despre o infrastructură de transport al gazelor naturale, unde localizarea exactă, documentația tehnică și respectarea traseului autorizat nu ar trebui lăsate la voia întâmplării.

Verdictul: conducta trebuie mutată pe cheltuiala pârîților

Sentința civilă din 11 iulie 2023 a Judecătoriei Bârlad a stabilit soluția care avea să producă, ani mai târziu, consecința financiară de peste două milioane de lei pentru bugetul Vasluiului. Instanța a apreciat că amplasarea conductei afectează dreptul de proprietate al reclamanților și că, pentru protejarea proprietății, dar și a siguranței publice, trebuie identificate soluțiile tehnice efective pentru mutarea sau devierea acesteia. În privința banilor, judecătorul a stabilit că, deoarece proprietarul care construise nu cunoscuse amplasarea conductei, autoritățile îi eliberaseră documentele necesare fără să indice o interdicție, iar conducta nu respecta traseul autorizat, costurile lucrării trebuie suportate de pârîți. Municipiul Vaslui și Transgaz au fost astfel obligați să elibereze terenul de 21.698 de metri pătrați aparținând familiei Galaction prin mutarea conductei pe un alt amplasament, pe cheltuiala pârîților. Aceeași obligație a fost stabilită pentru terenul de 15.004 metri pătrați aparținând familiei Albișor.

Au urmat căile de atac

La 16 iulie 2024, Tribunalul Vaslui a pronunțat Decizia civilă nr. 716/A. În ianuarie 2025, la capătul unui litigiu întins pe ani, Curtea de Apel Iași a pus punct procesului. Recursul Transgaz a fost respins ca nefondat. În cazul UAT Municipiul Vaslui, Curtea de Apel a admis excepția nulității recursului și a constatat nulitatea acestuia. Prin urmare, decizia a devenit definitivă. Pentru Primăria Vaslui, problema juridică devenea, din acel moment, una financiară și administrativă cât se poate de concretă.

Deviz de 4,45 milioane. Pentru Vaslui: peste 2,2 milioane de lei

După hotărârea definitivă, Transgaz a transmis municipalității, în aprilie 2025, o convenție pentru punerea în executare a sentinței Curții de Apel. Convenția stabilea modalitatea de deviere a conductei și împărțirea costurilor. Potrivit documentelor analizate ulterior de Curtea de Conturi, Municipiul Vaslui urma să suporte contravaloarea acordurilor, avizelor, autorizațiilor și proiectelor, în timp ce alte cheltuieli urmau să fie împărțite în cote egale între părți. În august 2025, Transgaz a înaintat un deviz general al investiției: 4.454.542,17 lei, inclusiv TVA. Iar aici lucrurile s-au complicat și mai tare. Potrivit constatărilor auditorilor din acest an, devizul era nesemnat și neînsușit de nicio persoană responsabilă. La finalul documentului fusese înscris olograf “total estimat, jumătate P.M.V.”, fără consemnarea temeiului legal, a aprobărilor obținute și a persoanei care luase decizia. Cu toate acestea, Municipiul Vaslui a înregistrat un provizion reprezentând exact jumătate din deviz: 2.227.274,08 lei. Aproape 80% din toate provizioanele estimate și înregistrate de municipalitate în anul 2025 proveneau astfel din acest singur litigiu.

Curtea de Conturi despre mutarea magistralei și înregistrarea celor 2,2 milioane de lei ca provizion 

CONSTATARE… Constatarea Curții de Conturi a mutat problema din trecutul conductei în prezentul administrației locale. Auditorii au constatat că provizionul de 2.227.274,08 lei a fost constituit fără analizarea de către autoritatea deliberativă a oportunității și necesității cheltuielilor și fără aprobarea contravalorii sumelor care ar urma să fie suportate din bugetul Municipiului Vaslui. Altfel spus, nu hotărârea judecătorească este pusă sub semnul întrebării. Aceasta este definitivă și trebuie executată. Problema semnalată de audit privește modul în care administrația a gestionat financiar punerea ei în aplicare și fundamentarea cotei de cheltuieli asumate de municipalitate. Curtea de Conturi notează că această situație este „de natură să afecteze buna gestiune financiară a fondurilor publice”. Deși o hotărâre a Consiliului Local din 2009 prevedea predarea către Transgaz, cu titlu gratuit și pentru 25 de ani, a racordului de înaltă presiune Glăvănești-Vaslui, a stației de reglare-măsurare și a terenului aferent, protocolul de predare-primire prevăzut în hotărâre nu a fost prezentat echipei de audit. Nici pentru echipa de lucru constituită în martie 2025 pentru punerea în executare a sentinței nu au fost prezentate documente din care să rezulte activitatea efectivă a acesteia. Și, potrivit constatării auditorilor, nu au fost prezentate documente care să demonstreze că situația care a dus la încheierea convenției cu Transgaz și la asumarea mecanismului de împărțire a cheltuielilor a fost supusă Consiliului Local.

O problemă veche de trei decenii, plătită din bugetul de astăzi

ERORILE LUI CRISTEA…Dosarul conductei DN 400 este mai mult decât povestea unui proces pierdut. Este povestea unei infrastructuri construite în anii ’90, despre care o instanță a stabilit, pe baza documentelor și expertizelor administrate, că nu respectă traseul autorizat. Este povestea unor proprietari care au primit acte pentru a construi fără ca documentele respective să le indice existența restricției care avea să-i oprească ulterior. Este și povestea unei conducte al cărei proprietar, Municipiul Vaslui, avea, potrivit instanței, obligația să îi cunoască traseul real. Judecătoria Bârlad a formulat cea mai importantă concluzie a întregului caz în termeni greu de ignorat, concluzie care a fost menținută și de instanțele superioare: municipiul Vaslui și Transgaz nu au manifestat diligență în identificarea exactă a amplasamentului rețelei și în îndreptarea situației. După aproape opt ani de la înregistrarea dosarului din 2017 și după hotărârea definitivă din ianuarie 2025, consecința se vede acum în contabilitatea municipalității: 2.227.274,08 lei, sumă constituită ca provizion pentru executarea obligației de deviere. Nu înseamnă, în acest moment, că Primăria a achitat deja 2,2 milioane de lei. Înseamnă însă că administrația a recunoscut contabil riscul unei cheltuieli de această dimensiune, derivată dintr-o hotărâre judecătorească definitivă. Iar Curtea de Conturi avertizează asupra unui lucru poate la fel de important ca suma: înainte ca această povară financiară să fie pusă efectiv pe bugetul local, cuantumul și justificarea cheltuielilor trebuie să treacă prin mecanismele legale de analiză și aprobare. Astăzi, Municipiul Vaslui se află în etapa identificării terenurilor pe care conducta urmează să fie relocată, a obținerii drepturilor de uz și servitute și, ulterior, a autorizației de construire. Abia după aprobarea fondurilor ar urma executarea propriu-zisă a lucrărilor. Ceea ce este însă definitiv este hotărârea instanței: conducta trebuie mutată. Iar ceea ce este deja consemnat în evidențele financiare ale Municipiului Vaslui este un provizion de peste 2,2 milioane de lei. O sumă care transformă o abatere de traseu veche de aproximativ trei decenii într-o problemă actuală a bugetului local și într-o întrebare legitimă pentru administrație: cum a ajuns o conductă care trebuia să treacă prin altă parte să genereze, după atîția ani, o factură de milioane pentru Vaslui?