* Apel către furnizorii de servicii funerare: Ascundeţi sicriele şi crucile! *
Un prieten care a lucrat o vreme într-o clinică destinată bolnavilor de cancer aflaţi în fază terminală şi care este aplecat spre introspecţie mi-a spus recent că nu trebuie să mă tem de moarte.
Că moartea, ca şi naşterea, este doar un eveniment în viaţa infinită a sufletului nostru. Pragmatica din mine râde, însă, cinic: da, ultimul eveniment! Ale cărui accesorii, indiferent de tăria credinţei noastre, sunt sinistre.
„Ştiu că voi muri cândva, nu este nevoie să mi se reamintească asta zilnic, ori de câte ori trec pe lângă un magazin care vinde sicrie şi cruci. E deprimant să le văd expuse”, spune Marius.
Nu iese foc fără fum
Micro 19, cartierul în care locuieşte Marius, este ticsit de firme de pompe funebre. Şi nu e de mirare. Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Ap. Andrei”, cel mai mare din judeţ, se află acolo şi în jurul lui gravitează toate aceste unităţi.
Natură moartă cu sicrie, cruci şi coroane găsim şi în apropierea Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Sf. Ioan”, în Siderurgiştilor Vest. Iar afacerile par să prospere în zonă căci, peste drum, un nou magazin de profil tocmai i-a luat locul unei simigerii.
Se vând coşciugele mai ceva ca pâinea caldă? Oamenii din domeniu spun că nu prea. „Eu vând cam un sicriu pe săptămână”, spune Luci Paţilea.
Dacă vreţi să revedeţi… un coşciug
Bărbatul este vânzător la unul dintre cele mai vechi „chioşcuri de sicrie” din cartier. „De un an şi ceva lucrez aici”, adaugă el, arătând spre toneta din ale cărei vitrine te îmbie câteva sicrie.
„Nu le scoatem pe trotuar să facem expoziţie, dar nici nu le acoperim”, răspunde când îl întreb dacă s-a gândit vreodată să ascundă coşciugele în spatele unui paravan, unde să nu poată fi văzute decât la cererea expresă a clienţilor.
Comerţul cu moartea la vedere pare să fie strategia de afaceri a tuturor celor din branşă. „Ne expunem marfa, întotdeauna am vândut aşa şi o vom face în continuare pentru că, la urma urmei, e o afacere ca oricare alta”, spune, stând în mijlocul sicrielor, vânzătoarea de la o unitate de profil din Micro 19.
„Cineva trebuie s-o facă şi pe asta, nu? ”, adaugă femeia, care nu vrea să-şi dezvăluie identitatea.
În Occident, şi cimitirele sunt ascunse privirii
Prietena mea, Liliana, locuieşte de cinci ani în Olanda şi spune că, în tot acest timp, nu a văzut nici măcar un magazin de sicrie. Asta în condiţiile în care a cutreierat aproape toată ţara în primele luni de şedere în Ţara Lalelelor.
„Nu există asemenea magazine la vedere. De fapt, nu cred că există asemenea magazine! Fiecare cartier are un crematoriu, iar personalul de acolo se ocupă de toate detaliile înmormântării”, mă lămureşte ea.
„Aici, nici măcar cimitirele nu-s la vedere”, spune Liliana, amintindu-şi că a plecat dintr-o ţară în care morţii sunt îngropaţi nu doar în interiorul, ci chiar în zonele bune ale oraşelor. La Galaţi, de exemplu, Cimitirul „Eternitatea” se află pe bulevardul care traversează municipiul de la nord la sud.
Servicii Funerare wants to be your friend
Şi pentru că nu era de ajuns să vedem sicriele zilnic, în drum spre serviciu sau înainte de a păşi în casă – ca un memento lugubru –, coşciugele au ajuns acum şi pe Facebook. Firmele care oferă servicii funerare au dat năvală pe celebra reţea de socializare şi şi-au făcut, care mai de care, cont.
O firmă de pompe funebre din Ghimbav, de exemplu, se laudă că este „un sprijin real întrun (sic!) moment de grea încercare”, în timp ce alta îşi face reclamă cu serviciile funerare complete pe care le furnizează: „sicrie, cruci, coroane, colive, constatare deces, asigurare loc de veci, diverse materiale: prosoape, lumânări, transport şi manipulare”.
Ciudat este că, la rubrica „Informaţii generale”, aceeaşi firmă se declară interesată de bărbaţi! Alta, mai puţin pretenţioasă, nu face nazuri: e interesată şi de bărbaţi, şi de femei.
În loc de final
Părăsesc spaţiul virtual, dar nu pot să nu remarc faptul că firmele de pompe funebre prezente pe reţeaua de socializare nu prea… socializează. Doar câteva au sub 100 de prieteni, în timp ce majoritatea are sub 10-20, ceea ce, pe Facebook, înseamnă puţin spre deloc.
În traducere liberă, nimeni nu vrea să aibă de-a face cu aceste firme atât timp cât nu are nevoie de ele. Lucru valabil şi în viaţa reală. Nimeni nu vrea să vadă un coşciug decât dacă vrea să îl cumpere.
De partea cealaltă, comercianţii de sicrie, cu încurajări ferme din partea Consiliului Local, ar putea încerca să dea ascultare acestui apel de civilizare.
