CENZURA, AZI… Incredibil, dar adevărat! Instituția care a vrut să cenzureze apariția cărții părintelui Mina Dobzeu, cel întemnițat de atâtea ori pentru curajul său de a se exprima liber, de a vorbi și a scrie în favoarea credinței ortodoxe, este chiar CNSAS-ul! Situația este cu atât mai paradoxală, cu cât instituția în cauză se ocupă chiar cu scoaterea la iveală a abuzurilor inimaginabile făcute de către cei care, în perioada comunistă, aveau drept misiune stârpirea libertății de exprimare în România. La simpozionul de sâmbătă, 5 iunie, Episcopul Ignatie al Hușilor, cel căruia i se datorează scoaterea acestui volum de documente despre viața părintelui Mina, a dezvăluit toată povestea, însă, elegant, nu a dat numele instituției care a vrut ca această carte să apară, cu condiția ca un fragment din mesajul Ierarhului să dispară. Adevărul însă s-a aflat, până la urmă. Condiționarea în cauză apărea în contextul în care s-ar fi dorit ca volumul să fie publicat sub egida CNSAS și astfel să aibă o altă “greutate” la nivel național. Dar cum Episcopul Ignatie a refuzat compromisul, Episcopia a trebuit să își asume singură publicarea, motiv pentru care cercetările au fost reluate, iar apariția volumului a întârziat cu aproape un an.
Iată fragmentul care i-a iritat pe unii de la CNSAS. “Tragem nădejde vie că paginile acestei cărți vor constitui o perfuzie de curaj în favoarea unei și mai intense și constante mărturisiri a valorilor tradiționale pentru toți cei care, la 30 de ani de la destrămarea cortinei întunericului moral al comunismului, (încă) opun rezistență totalitarismului neocomuniștilor contemporani, deghizați în predicatori ai corectitudinii politice; în predicatori ai toleranței umanist-seculare, care, de fapt, răspândesc, cu sârg, discursul urii și propun desființarea diferențelor naturale dintre oameni până la omogenitate; în predicatori ai detonării valorilor civilizației creștine și în predicatori ai ideologiei neomarxiste gender fluid, care instaurează idolatria și supremația drepturilor de grup și declanșează lupta de clase între sexe”. („Părintele Mina Dobzeu – Duhovnicul Hușilor. Documente (1946-2011)”, editura Horeb, 2021, p. 11).
“Nu am fost de acord, pentru că mi s-ar fi părut un act de lașitate din partea mea”
„Povestea acestei cărți este una tristă, așa cum a fost și viața Părintelui Mina în ceea ce privește vrăjmașii din afară, cei ai regimului comunist. Nu ne-a fost foarte ușor să edităm această carte. Ne-am planificat să o punem la îndemâna doritorilor anul trecut. Ar fi trebuit să apară sub egida unei instituții a statului, însă am întâmpinat o dificultate majoră. Mi s-a cerut, la modul propriu, să renunț la un pasaj din cuvântul introductiv, ca apoi să o putem publica. Nu am fost de acord, pentru că mi s-ar fi părut un act de lașitate din partea mea. Astăzi nu ne închide nimeni dacă avem curajul de a ne opune ideologiilor progresiste, mai degrabă regresiste, și corectitudinii politice – ideologii care vin cu impetuozitate și vor să ne alinieze gândirii lor. Cel mult putem suporta linșajul mediatic, al celor ce sunt afiliați acestei ideologii. Am decis să nu publicăm sub egida acelei instituții și a trebuit să reluăm tot parcursul procedural de acces la documentele din arhivele Securității. Le mulțumesc foarte mult tuturor celor ce au fost implicați în acest proiect”, a spus, în cuvântul său, Episcopul Hușilor, Preasfințitul Ignatie.
“Uită răul, rabdă mult, iartă totul”!
Pe lângă cartea cu 333 de documente despre viața părintelui Mina, multe fiind note informative din arhivele fostei Securități, Episcopia a lansat și un film documentar, dedicat vieții Duhovnicului Hușilor. Premiera filmului documentar a fost difuzată de Trinitas TV, pe 5 iunie. Lucruri neștiute, documente, mărturisiri care poate că până acum au fost spuse doar șoptit, de către puținii oameni din Huși care i-au fost cu adevărat aproape părintelui Mina, au readus în prezent nu doar amintirea preotului, ci au generat un cumul de trăiri: recunoștință, emoție, admirație, dar și remușcări pentru mult prea puțina apreciere oferită de cei din jur, cât încă viețuia în chilia modestă din curtea Catedralei… Refacerea, fie și dintr-un unghi artistic, a episodului dramatic din celula unde părintele Mina l-a botezat pe cărturarul Nicolae Steinhardt, a însemnat o vizualizare a momentului care avea să capete un ecou teribil, în urma publicării “Jurnalului fericirii”. Din acel moment, Mina Dobzeu a devenit o legendă vie, care putea fi găsită de oameni, într-o chilie modestă din curtea Episcopiei Hușilor. Localnicii care apar în acest film documentar refac prin însăși mărturiile lor, adevăratul chip al părintelui Mina Dobzeu: un om de o bunătate nesfârșită, smerit și generos, până acolo încât oferea tot ceea ce avea celor nevoiași, celor închiși în temniță, celor singuri; luptător pentru apărarea credinței, fără nicio minimă ezitare auto-protectivă; o țintă permanentă a securiștilor și a informatorilor Securității, care, totuși, nu au izbutit, în ciuda râvnei lor, să îi frângă menirea. Filmul impresionant se încheie cu ceea ce părintele Mina a căutat o viață întreagă să îi învețe pe cei care își doreau să ajungă cu bine în Lumină: “Uită răul, rabdă mult, iartă totul”!
Eu cred că totul este o minciună grosolană. Eu cred că episcopul a încercat să obțină aprobare CNSAS pentru a vinde mai bine cartea la public; însă surpriză: CNSAS a refuzat. Astfel episcopul dornic de vânzări și reclamă prin mass-media, decide să facă circ, declarând că ar fi cenzurat, pentru că se știe: o carte cenzurată prinde mai mult interes la prostime, tocmai pentru că e cenzurată și ridică semne de întrebare.
Îi urez mult succes la vânzarea cărții, care oricum a fost finanțată din banii publici (adică banii noștri). Episcopul știe să facă bani atât de pe urma celor care cumpără cartea, cât și de pe urma finanțării politicienilor pe care i-am votat împreună.
Regretabil este însă preotul Mina Dobzeu. care a murit în bătrânețe, smerenie și ascultare, necugetând că superiorul său va dori să se ridice cu reclamă și profituri, câlcând peste numele și peste cadavrul său.
daca-i vorba de satanoizii de la cnas nu-i de mirare
De când are CNSAS obligația sa scrie cărți pentru biserica ?
Ziua bună!
Unii bat apa-n piuă!
Cuvântul introductiv, cuvântul înainte într-un volum, fie el și unul cu referințe istorice, nu are legătură prea mare cu esența cărții în sine. De regulă, este o apreciere sau chiar o notă critică, o reflectare, o punere în temă, venită din partea autorului sau a unui/unor terț/terți…
Dacă se cerea scoaterea unor pasaje esențiale /documente, pasaje pe care instituția nu dorea să și le asume, era o chestie, dar să cenzurezi cuvântul înainte, cel care reprezenta poate singura notă personală a duhovnicului, arată cât de încuiați la minte pot să fie unii…
Pentru cei care nu sunt de acord, vedeți câte volume au apărut sub egida CNSAS și ce părți introductive au…, despre unele te și miri că a suportat hârtia atâta mizerie…
Departe de mine de a fi un fanatic susținător al BOR, însă trebuie să recunosc faptul ca unele aspecte criticate de instituție sunt absolut reale…
Cat de senin poate minte un popa.
Daca au avut intenția sa scoată cartea sub egida CNSAS, cartea era a CNSAS deci ei au refuzat sa își asume asemenea prostii ca fiind ale lor nu ca i-au cenzurat.
Sunt plăcut surprins ca exista persoane cu scaun la cap pe acolo, asta mai lipsea, CNSAS sa scoată o carte cu asemenea inepții ca fiind opinia CNSAS. Ce si-o luau.
Politica o face statul nu biserica.
Instituțiile publice nu sunt trompeta BOR, pot sa apeleze la Berbecali dacă vor trompete, ala încă mai adăuga bazaconii de astea.
Din textul stirii nu reiese deloc ca popa minte senin. CNSAS ul a impus o conditie: scoti pasajul cu pricina, il punem sub sigla CNSAS. Nu vrei sa scoti, nu il publicam. Asta nu inseamna cenzura? Dar mintea neomarxistilor nu poate accepta ca sunt institutii care vor sa te supui gandirii celor de la Franfurkt. Asa ca bravo acestui popa ca nu se supune directivelor corectitudinii politice. Stai linistit. Nu a cerut nimeni ca CNSAS sa fie trompeta BOR, dovada ca cartea a iesit si fara CNSAS. De fapt, CNSAS a cerut ceva, nu biserica. Ce bine ar fi sa nu mai mainipulezi grosolan.
Daca eu scot o carte, eu sunt autorul, eu sunt cel care răspunde de ce este scris acolo, ce este istoric nu contează, asa s-a întâmplat asa le scrii, nu te trage nimeni la răspundere pentru ceva ce s-a întâmplat.
Dar opiniile personale ale unei instituții private nu sunt fapte istorice ca sa si le asume o instituție publica.
Daca tu ești autorul cărții si tu le-ai spus, tu răspunzi, nu BOR
O instituție publica nu merge contra vântului si a politicilor statului, ele s-au adoptat, s-au făcut prin vot democratic, odată asumate s-a terminat circul, te doare in c.r ca lui BOR nu-i convine, tu mergi cu statul pe politica statului iar BOR nu e statul.
Cand au scos ei cartea vezi ca nu i-a mai cenzurat nimeni ? fiindcă e opinia lor, a unei organizații private, nu de stat, statul prin instituțiile sale nu are cum sa fie contra lui.
Si atunci ce mănâncă aiureli cu cenzura ?
Cand cer sa fie scos „doar” un pasaj din mesajul de inceput al unei cartie in care – ce sa vezi?! – EXACT despre cenzura si suferintele produse de aceasta asupra unui preot basarabean discutam – atunci tu inseamna ca vrei sa cenzurezi continutul acelui material , asa cum a fost el conceput. De ce i-a deranjat pe cei de la CNSAS faptul ca, intr-un pasaj, Episcopul spune, cu alte cuvinte, ca e nenorocire cu neomarxistii, cu femeile barbat, barbatii femei, cu indemnul la ura si cu dorinta de spulberare a valorilor crestine? Da, este convingerea sa si o poporului, in majoritatea sa. In CNSAS e cumva vreun Vasile pe cale a se casatori cu un Ion? Si s-a temut ca ii este pusa nunta in pericuol? Nu era cazul. Cine e atat de animal, incat sa faca astfel de fapte (dar sa nu jignim animalele), atunci ar fi putut avea nesimtirea sa ignore si un pasaj dintr-un text, care, oricum, si sa fi vrut, nu putea asana de unul singur, un rau atat d emare, precum neomarxismul.
Fiindcă exact textul ala este o opinie personala, l-ai citit ? ce este istoric în el ? e un soi de declarație politica care nu are nici o legătură cu vreo fapta istorica.
De ce sa-si asume asa ceva o instituție publica?
Si nu e cenzura pentru ca ei fiind autorii era cartea lor BOR probabil fiind un fel de colaborator.
Au vrut cumva sa-i bage pe ei la înaintare opinia lor având evident o însemnătate mult mai mare.
E altceva când o spune o instituție publica și te cam te doare în cot când o spune BOR srl.
Asa trebuiau sa facă de la început, e a lor sa-și asume ce declarații vor, pa si pusi
cristi,
un episcop depune toate eforturile ca sa fie scoasa o carte cu documentele – 333 la numar – ce tin de viata lui Mina Dobzeu. Episcopul vrea sa isi spuna punctul de vedere, la inceputul volumul pe care l-a initiati si finantat, in calitate de conducator al instituitiei care avea de omagiat memoria unui Duhovnic luptator pentru credinta si libertatea de exprimare. Cu ce incurca CNSAS-ul acel text? De ce sa si-l asume CNSAS-ul, daca Episcopul l-a semnat si si-l asuma pe deplin, prin insasi semnatura lui. Plus ca…tu spui ca „de ce sa raspunda CNSAS-ul pentru opinia episcopului”. In fata cui sa raspunda CNSAS-ul???? Adica, membrii sai???? aaaaaaa, a neomarxistilor. Hai ca te-am adus la adevar. Pa.
Mosule aia e o declarative politica, n-are nici o legătura cu istoria.
Numai prostii scoți, ce membri ? In fata cui poate răspunde o instituție publica când face sau susține o afirmație politica ?
cui aparține ea ?
Are dreptul o instituție sa decidă alte politici ducat cele de stat ?
Daca episcopul tot minte ca a fost cenzurat sa facă bine sa dea si nume si sa reclame oficial.
Nu va duce mintea putin ca e o absurditate imensa sa ascunzi o ilegalitate de asemenea proporții ? ne-am întors cumva pe vremea lui ceașcă și nu am aflat ?
Daca face asa marele luptător anticomunist cu siguranța o face din alte motive, si singurul motiv e pentru ca a mințit, nu pentru ca a fost cenzurat, aia se reclama fără discuție.