Clasa a XII-a A de la LMK Vaslui, promoția 2025: doi elevi sclipitori, răpiți de un cancer nemilos. Al doilea David s-a stins de Dragobete, la doar 19 ani

CONDOLEANȚE… O minte sclipitoare, un mic geniu și fost olimpic la Matematică s-a stins la numai 19 ani. Astăzi, David Enache, fost elev al Liceului “Mihail Kogălniceanu” din Vaslui, promoția 2025, ar fi trebuit să fie student, dar o boală nemiloasă l-a luat prea devreme. Micul matematician, cum era dezmierdat în gimnaziu, la Școala nr. 6 din Vaslui, nu a mai apucat să dea Bacalaureatul în vara trecută. Cancerul l-a redus la tăcere și, după o suferință cruntă, a murit chiar de Dragobete, parcă alegând data morții sale. La fel ca și colegul său de clasă, David Vrabie, care în ajunul Crăciunului, la sfârșitul anului 2024 s-a stins și el, în sunet de colinde, tot în urma unui cancer. O clasă de adolescenți greu încercată, care a învățat mai devreme decât trebuia despre diferența dintre moarte și viață. David Enache a aflat că este bolnav de cancer pe când era în clasa a IX-a și, după o operație minune, părea că totul a revenit la normal. Dar cancerul a recidivat și speranța că va fi iar sănătos s-a stins. A mai trăit în plus mai bine de un an, față de celălalt David. Vestea morții sale premature l-a făcut pe tatăl lui David Vrabie să scrie un mesaj de condoleanțe, care, oricât de insensibil ai fi, te determină ca lacrimile să-ți șiroiască pe obraz.

Vestea morții lui David Enache, elevul sclipitor de la LMK, care nu a gustat din frumusețea vieții mai deloc, a fost dată de mama sa. Aceasta a postat un mesaj sfâșietor pe Facebook, rugându-i pe cei care l-au cunoscut pe Dăviduț, așa cum își dezmierda ea puiul, să vină la căpătâiul său și să-l conducă pe ultimul drum. «Daviduț este depus la Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Vaslui și vă așteaptă să-l conduceți pe ultimul drum, vineri 27 februarie, începând cu ora 13.00», așa sună finalul a anunțului ei, care te cutremură. Expresia «vă așteaptă» spune totul despre suferința acestei mame, care încă vorbește la prezent despre fiul său. Nu putem transpune în cuvinte drama acesteia, care trebuie să fie puternică pentru celălalt fiu al ei, care este elev de gimnaziu. Cuvintele ar fi de prisos și ar păli față de cele scrise de aceasta într-o formă simplă, dar cu o încărcătură emoțională puternică. “Sunt dureri care nu se vindecă cu trecerea timpului, ci doar se adâncesc în tăcere. Când pleacă un copil, nu pleacă doar un om, pleacă o parte din sufletul celui rămas. Rămâne o lipsă care doare în fiecare dimineață și apasă în fiecare seară. Nimic nu mai sună la fel, nimic nu mai are gust. Cuvintele oamenilor, oricât de bine intenționate sunt, se lovesc de o inimă închisă de durere. Nici o mângâiere nu mai ajunge până la capăt, pentru că rana nu e pe dinafară, ci înlăuntru, adâncă, acolo unde nu vede nimeni”, a scris Oana Maria Enache la despărțirea de fiul ei.

Coincidență, destin sau jocul hazardului

David la puterea a două, doi buni camarazi de școală și grădiniță, intrau la cea mai râvnită clasă, de la cel mai titrat liceu din Vaslui – LMK. Unul dintre ei, sclipitor la matematică și olimpic, David Enache și celălalt la fel de silitor și la fel de plin de viață, David Vrabie. Primul dintre ei află în clasa a IX-a că este suspect de cancer și ulterior temerile sale se adeveresc. Urmează o operație grea și speranța s-a reaprins. Când acesta părea că a primit un CEC în alb de la Dumnezeu, celălalt David, află la rându-i că suferă de cancer. Pentru el, niciun tratament, nicio operație nu a fost suficientă. De Crăciun, când era în clasa a XII-a s-a stins în brațele mamei sale cu regretul că s-a dus de tânăr și nu a cunoscut fiorul dragostei. După moartea sa și David Enache află că răul din el prinde puteri și cancerul revine. Nu a putut da Bacalaureatul și nici măcar formal nu a putut fi student, un vis pe care-l avea de când uimea lumea la concursurile de matematică în gimnaziu. Când colegii săi de clasă sărbătoreau intrarea la facultatea dorită, David, pe patul de spital, își aștepta cuminte moartea. A fost un viteaz. S-a luptat cu cancerul cu demnitate și cu speranță. Părinții său au fost la toate spitale din străinătatea, care-l acceptau, pentru tratamente revoluționare. Dar sfârșitul a venit, în ziua în care adolescenții de seama sa chicotesc sub vraja Dragobetelui. Moartea și-a luat tributul de la fosta clasă XII-A de la LMK, cu vârf și îndesat, iar colegii celor doi au învățat prea devreme că viața este crudă și că trebuie să o trăiești contabilicește: să te bucuri în fiecare dimineață că te-ai trezit, că poți munci, iubi și trăi frumos în pace și-n armonie.

Tatăl lui David Vrabie: «Ce soartă crudă»

DE CE?… Tatăl lui David Vrabie a trimis un mesaj familiei celuilalt David un mesaj de condoleanțe unic. Înțelesul celor câteva rânduri naște o veșnică întrebare: De ce, Doamne? Jocul hazardului este tradus de un tată doborât de viață, prin sintagma: «ce soartă crudă». Ca într-un final, pacea să se lase ușor peste cele două familii distruse: “David, Dumnezeu să te odihnească în pace! Mă întreb și nu găsesc răspuns: oare de ce tu și David al nostru, doi copii frumoși și deștepți ați plecat de lângă noi? Nu mai am cuvinte, poate Dumnezeu a vrut așa. Ați fost de mici colegi și la LMK în aceeași clasa. Ce soartă crudă! Nu știu ce să mai spun… ODIHNĂ VEȘNICĂ!”