Potrivit Centrului de Pelerinaje „Sfinții Împărați Constantin şi Elena” de la Buzău, calitatea de angajat sau colaborator al Ziarului de Vrancea este incompatibilă cu statutul de pelerin. Motivul? Ziarul nostru a scris mai multe articole critice la adresa arhiepiscopiei şi a conducerii acesteia. Victimă colaterală a libertăţii de exprimare a fost publicistul Corneliu Stanciu, care vă povesteşte păţania sa în numărul de astăzi.
În grădina Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei minunile nu contenesc să se producă. Nu este vorba de lacrimi scurse pe obrazul pictat al vreunui sfânt, nici de vreo simbolică apariţie a unui chip divin într-un cartof sau în vreun ciot noduros şi nici de vreo descoperire miraculoasă a unor moaşte uitate în vreo biserică veche, abandonată. Nu, e vorba de făptuiri de minte omenească sau, în cazul nostru, de plăsmuire preoţească. Astfel, după ce minţile conducătorilor preabogatei arhiepiscopii au ţinut cu tot dinadinsul să ne arate că Evul Mediu nu s-a terminat şi, ca atare, au dat cu buzduganul excomunicării în capul câtorva enoriaşi mai insurgenţi, lucru care nu s-a mai întâmplat pe meleagurile noastre creştine de mai bine de jumătate de mileniu, un alt eveniment „suprarealist” a ţâşnit la lumină şi ne-a lăsat fără grai. De curând, scriitorul şi publicistul Corneliu Stanciu, colaborator voluntar al ziarului nostru, unde publică la rubricile „Recomandate cu răspuns plătit” şi „De la lume adunate şi-napoi la lume date”, ne-a adus la cunoştinţă o păţanie al cărei personaj principal s-a găsit să fie chiar domnia sa dar fără voia sa. Cum acesta merita relatată pentru a rămâne în memoria timpului ca marcă de calitate a vremii, mai jos v-o reproducem şi noi…
