NEMULȚUMIRE… O parte a familiilor care stau cu chirie în garsonierele de la cele două etaje ale blocului cunoscut sub numele de „Recon”, cumpărate în urmă cu ceva timp de Primăria Huși, ar vrea să-și cumpere locuințele, însă sunt descurajate de Primărie. De pildă, una dintre familii reclamă faptul că a făcut în acest sens o solicitare încă din luna februarie, însă nu a primit răspuns scris nici acum. Familia respectivă are și un motiv în plus pentru care ar vrea să devină proprietară pe garsoniera primită în chirie în 2008, și anume faptul că în acea perioadă a fost evacuată dintr-o altă locuință socială, fosta Casă Fairstein, retrocedată abuziv de Primărie în timpul mandatului 2004 – 2008. „Am mai fost o dată dați afară în stradă, doar pentru că Primăria a pus ochii pe casa familiei scriitorului Anton Celaru, pe care, printr-o mânărie mare, a dat-o urmașilor vecinilor, și anume unei fiice din Galați a doctorului Calciu. Justiția nu a făcut nimic, pentru că Anton Celaru a murit, din păcate în timpul procesului intentat Primăriei. Noi, chiriașii din locuința socială, am ajuns pe drumuri. M-am îmbolnăvit. Acum aș vrea să cumpăr această cămăruță, ca să fiu sigură că nu mai ajungem iar pe drumuri, într-o zi”, spune Elena Grămadă.
Primăria municipiului Huși a cumpărat cu mai mulți ani în urmă, două etaje (al doilea și al treilea, n.r.) ale blocului „Recon”, acolo unde au fost plasate, cu chirie, mai multe familii, cazuri sociale în mare parte. Locuințele de tip garsonieră, cu baia la comun și în stare degradată, au fost salvarea multora dintre cei care nu aveau un acoperiș deasupra capului. Unii aveau și câte doi, trei copii. Repartizate în funcție de dificultatea situației familiale, garsonierele au fost luate pentru o chirie mai mult simbolică de titularii contractelor. Acum, unii dintre ei au adunat ceva bani și ar vrea să cumpere locuințele. O asemenea solicitare a venit și de la familia Grămadă, una cunoscută cititorilor, din perioada retrocedării abuzive a casei celebrului scriitor, Anton Celaru, și a surorii sale, la fel cunoscută, Sanda Faur. Familia Grămadă locuia de foarte mulți ani în casa naționalizată a familiei Fairstein (ai cărei copii și-au luat ulterior nume românești, pentru a scăpa de abuzurile asupra evreilor, în acele vremuri). Imobilul încă elegant, în ciuda vremurilor în care nu s-a bucurat de vreo reparație importantă, dar și în zona ultra-centrală a târgului, a fost ochit de persoane cu posibilități financiare, care au știut să convingă, pe căi ocolite, reprezentanții Primăriei (mandatul 2004 – 2008), ca să facă un abuz teribil. Au retrocedat casa Fairstein, în fals, urmașilor doctorului Calciu (imobilul familiei Calciu fusese demolat înainte de 89, pentru a se construi blocuri). Într-o singură zi, casa Fairstei s-a retrocedat și s-a vândut, fără nicio remușcare și fără nicio minimă reacției a Legii. Chiriașii au fost dați afară, în stradă. Nu că ar fi avut vreun drept legal, dar pentru că știau că imobilul nu ajunge la adevărații proprietari, familia Grămadă s-a zbătut mult, s-a opus cât a putut. În zadar a fost totul. Anton Celaru, aflând de ceea ce se întâmplă la Huși, cu casa sa părintească, decide să deschidă proces împotriva Primăriei Huși, chiar dacă avea o vârstă înaintată. Se stinge din viață însă în timpul procesului, spre bucuria hoților care i-au furat, la propriu, casa părintească.
Chiriașii au investit în cămăruța cu baia „la comun” și vor să își cumpere spațiul
Acum, aceeași familie Grămadă, ajunsă la o altă locuință socială în blocul Recon, ar vrea să își cumpere garsoniera. A făcut demersuri, dar în scris nu a primit niciun răspuns, trimp de 7 luni. „Nu mai vreau să trec prin ceea ce am trecut. De la supărare, atunci m-am îmbolnăvit de diabet, iar acum sunt pe insulină. Vreau să cumpăr această garsonieră. Am luat-o în 2008, dărâmată, cu uși, geamuri, care cădeau toate pe aici. Era dezastru. Am băgat bani, am reparat tot, cum am putut. Acum vreau să o cumpăr, să nu mai trec prin ceea ce am trecut în 2007. Un vecin de la etajul 3 a cumpărat garsoniera lui cu vreo 200 și ceva de milioane de lei vechi. Din tot puținul nostru, am strâns ceva, ca să putem cumpăra și noi locuința. De la primărie, într-o zi am fost sunată de cineva, nu știu cine, că nu am înțeles, care mi-a spus că nu se poate să cumpărăm. Am așteptat răspuns scris, că poate înțelegem mai bine de ce. Nu a mai venit. Ar fi legal să ne dea dreptul să ne cumpărăm garsonierele. Dacă la unii s-a putut vinde, atunci trebuie să se poată la toți”, a spus Elena Grămadă.
