Centenara Zãpodeniului, rãpusã de o rãcealã. Ultimele ei cuvinte înainte de moarte: „trebuie sã ne rugãm!”

La înmormântare ei, toatã lumea a rãmas surprinsã de cât de senin si luminos îi era chipul. O nepoatã de-a sa ne-a povestit cã „acum ceva timp si-a împletit singurã din bumbac alb o cãciulitã cu dantelã si a lãsat cu vorbã de moarte ca atunci când va muri sã fie îngropatã cu acea cãciulitã. Dantela îi venea asa de frumos pe frunte de zici cã era o printesã. Toatã lumea s-a mirat cã era asa albã la fatã, luminoasã, iar afarã bãtea un soare puternic. Nu stiu dacã v-a zis, dar ea era foarte mândrã de numele pe care îl purta – Profira. S-a interesat care e originea numelui si a aflat cã vine de la catifea. Spunea tuturor cã Profira e un nume important, cã înseamnã suflet de catifea si dãdea ca exemplu cã din catifea se fãceau hainele regilor si vestmintele bisericesti”.
„Marea ei bucurie a fost cã anul trecut, de când apãruse la ziar, în curtea ei a intrat multã lume”
În 2015, bãtrâna a mai avut un moment dificil: a fãcut un preinfarct. Faptul cã si-a revenit miraculos, i-a determinat pe apropiati sã creadã cã va mai trãi multi ani. „A stat vreo douã ierni la noi, la Vaslui, pentru cã ne era teamã sã o lãsãm acolo singurã, dar apoi nu a mai vrut sub nicio formã sã-si pãrãseascã casa. Spunea cã dacã e sã moarã, mãcar sã moarã acasã. Cred cã Dumnezeu a tinut-o în viatã ca sã transmitã mesajele pe care le-a avut în anul centenarului. Nu ne-am asteptat sã moarã acum. De Crãciun am fost la ea, era bine. Cred cã a rãcit pentru cã iesea mereu sã dea apã caldã si mâncare caldã la animale si nu se îmbrãca suficient de gros. Pe 1 ianuarie i-am zis copilului meu <<mãi, noi trebuie sã mergem la bunica. Era bolnavã, nu mai putea sã mãnânce. Lângã ea era si un vecin, care încerca sã o mai ajute. L-am întrebat de ce nu ne-a anuntat si a zis cã ea nu voia. I-am zis <<bunicã, tu nu mori>>, a întins mâinile cãtre mine, mi-a zis <<merg la spital, dar dã-mi o cãmasã>>. Am dus-o cu ambulanta la spital, la Penumologie, acolo medicii au pus-o în perfuzii… Sã vedeti ce fortã avea, la un moment dat s-a enervat si a zis <<sã-mi scoateti furtunul, cã beau singurã apã>>. A apucat cana, dar nu mai putea sã bea. Pe 2 ianuarie, seara, a murit. Marea ei bucurie a fost cã anul trecut, de când apãruse la ziar, în curtea ei a intrat multã lume”, ne-a mai povestit nepoata bãtrânei.
Bunica Profira, despre Marea Unire: „oamenii erau bucurosi”
Nãscutã în anul Marii Uniri, Profira Baciu, din comuna Zãpodeni a reprezentat dovada vie a istoriei românilor de pe aceste meleaguri. În editiile speciale ale ziarului Vremea nouã, dedicate zilei de 1 decembrie (2017 si 2018), aceasta ne-a povestit istoria nescrisã despre Marea Unire si evenimentele importate care au urmat apoi. „Înainte de Marea Unire tatãl meu a murit si mama a rãmas vãdanã cu sapte copii. Eu eram cea mai mare si, dupã ce am mai crescut, am tinut gospodãria. Cel mai mic primea piept pe atunci. Am rãmas cu boi, cu vaci, stupi, dar, cu timpul, s-au prãduit. A fost greu pentru noi, dar îmi amintesc povestile oamenilor care s-au îmbrãcat cu hainele cele mai bune si au plecat, cu boii, la Alba Iulia. Nu erau atunci masini si au mers cam douã sãptãmâni pe jos pânã acolo. Au vrut sã fie alãturi de români si asta i-a împins sã facã lucrul acesta. Aveau tãlpile crãpate când s-au întors, dar erau bucurosi. Povesteau de lumea adunatã si de ce spuneau mai-marii vremurilor. Mare lucru nu îmi mai amintesc. Eram copil pe atunci, dar stiu cã oamenii erau bucurosi. Dupã Unire a fost bine, am fost condusi de regele Ferdinand. Stiu si când a murit. Avea mama doi bãieti la scoala normalã, sã-i facã învãtãtori, si pregãteau o piesã de teatru, dar nu au mai prezentat-o. A venit vestea cã a murit regele”, povesteste Profira Baciu.
Cel mai mare vis al Profirei Baciu: sã se întoarcã copiii si nepotii din strãinãtate si sã munceascã în tara lor
Invitatã la o conferintã dedicatã centenarilor României, anul trecut, la Vaslui, aceasta nu s-a sfiit sã-i certe pe guvernantii care au distrus tara si sã-i îndemne pe cei curajosi sã facã România asa cum era cândva: bogatã si frumoasã. Asta pentru cã cea mai mare dorintã a sa era ca nepotii ei, plecati la muncã în strãinãtate, sã se întoarcã acasã. „Guvernantii sã facã tara cum a fost, nu sã o lase distrusã, ca acum. Sper sã se gãseascã un român de-al nostru, care sã conducã tara, sã nu ne conducã strãinii, sã aibã grijã de toatã lumea, sã facã fabrici si sã aducã oamenii acasã, la locuintele lor. Le doresc multã sãnãtate tuturor si putere de a conduce tara mai bine, ca sã nu mai fie copiii si nepotii nostri la muncã în alte tãri, ci în tara noastrã. Sã fie o tarã bogatã si frumoasã. Comunistii au fãcut-o frumoasã, dar au tinut lumea prea din scurt, nu ne dãdeau luminã… Apoi a venit Revolutia si uite cum am ajuns. Au început sã rãsarã partidele ca ciupercile dupã ploaie, sã se distrugã în loc sã se facã… Sã vã spun drept, tot comunistii ne-au scos de sub jugul lor. Constantinescu si Bãsescu spun <<eu nu am fost comunist>>. Dar dacã nu ati fost comunisti, de ce ati sfãrmat totul? Constantinescu si cu Bãsescu au distrus tot. Da’ ei sunt în stare sã facã mãcar un WC? Au distrus tara! De ce sã lucreze oamenii în alte tãri si sã nu lucreze în fabricile noastre?”, spune Profira Baciu.
Ultimul Crãciun al bunicii Profira, presãrat cu multe bucurii
ULTIMELE CADOURI… Luna trecutã, jurnalistii cotidianului Vremea Nouã au reusit sã îi aducã cheful de viatã si bucurie Profirei Baciu. De ceva vreme, bunica era supãratã pentru cã bãtrânul ei televizor, la care asculta muzicã popularã si certurile politicienilor, cedase. Din partea prefectului Eduard Popica, bãtrâna a primit un televizor de ultimã generatie, Full HD, dar problema nu a fost rezolvatã în totalitate. Si asta pentru cã bãtrâna nu reusea sã prindã niciun canal, desi pe casã avea douã antene, de genul celor cu care, pe vremuri, ne chinuiam sã prindem posturile tv bulgãresti. Dar acest incovenient a fost uitat dupã ce compania RCS-RDS i-a oferit bunicii Profira un pachet complet (antenã, receiver si montaj – n.r.) cu scutire integralã de la plata abonamentului. Ajutor a primit si din partea primarului Ionel Chiratcu. Edilul comunei Zãpodeni i-a adus bãtrânei dulciuri, mâncare si fructe, precum si lemne de foc tãiate.