FETELE MAMEI Andreea, Stefania si Oana au ajuns acasã. Tripletele din Botesti au petrecut prima noapte în familie. Sunt cuminti, sunt frumusele foc si le asteaptã o viatã frumoasã. Desi nu o duc prea bine cu banii, pãrintii le adorã si ne asigurã cã vor lupta ca fetele lor sã aibã tot ce îsi doresc.
Tripletele familiei Ionescu au ajuns acasã, la Botesti. Fragile ca niste pãpusi de portelan, micutele Andreea, Stefania si Oana au fãcut cunostintã cu surioara mai mare, Maria, în vârstã de 2 ani si jumãtate, care e topitã dupã ele. Bunicii paterni le înconjoarã cu multã grijã si dragoste pe noile membre ale familiei, iar pãrintii sunt mândri nevoie-mare de copilele lor. Tripletele au venit pe lume pe data de 21 februarie. Aveau între 1.700 si 2.000 de grame. Pentru Laura, mama lor, a fost o surprizã totalã când si-a dat seama cã va pleca acasã nu cu doi copii, asa cum stia dinainte, ci cu trei. „Nu am avut o sarcinã usoarã. Nu puteam sã fac mai nimic. Stiam cã voi avea gemeni, dar nici prin minte nu mi-a trecut cã sunt, de fapt, trei. A fost un soc, la început, dar m-am obisnuit cu ideea si mã concentrez, împreunã cu sotul meu, sã le crestem si sã le educãm bine. În prima noapte acasã (n.r. marti spre miercuri), au fost cuminti. Au plâns putin, le-am schimbat, le-am hrãnit. Multumesc lui Dumnezeu cã îi am pe socrii mei alãturi si ne ajutã! Eu, sotul si mama soacrã luãm câte un copil în brate si îi hrãnim cu biberonul, tot ea mã ajutã sã le facem baie. Nu e usor, dar sunt copiii nostri si trebuie sã ne facem datoria fatã de ei! Maria este foarte atentã cu surioarele ei. Cum scânceste un bebelus, ea vine repede si ne anuntã”, spune Laura.
Minune sau blestem?!
În casa familiei Ionescu totul strãluceste de curãtenie. Am mers în vizitã la Laura si la Vasile, pe nepregãtite. Era ordine si liniste în cãminul lor. Doar cele trei etichete prinse de marginea pãtutului sugerau prezenta celor trei îngerasi. În ciuda tineretii lor, cei doi dau dovadã de maturitate în tot ceea ce fac. Au patru copii acum si toatã energia lor e canalizatã în asigurarea unui viitor frumos pentru ei. Pânã de curând, Vasile a lucrat în constructii, la o firmã în Sibiu. Somajul i s-a terminat între timp, dar tot mai sperã sã îsi gãseascã un loc de muncã. „Sunt bucuros cã am niste fetite sãnãtoase. Toatã familia ne vom implica în cresterea lor. Deocamdatã sunt cuminti. Eu îmi caut de lucru. Sunt dispus sã fac orice, numai sã am banii necesari pentru familia mea”, a povestit Vasile. De mare ajutor celor doi pãrinti le este bunica Rodica. „Sunt niste frumuseti, niste pãpusi. Nu eram noi pregãtiti pentru asa ceva, dar facem tot ce ne stã în putere sã le fie bine. O ajut pe Laura cât pot. Sunt oameni care considerã cã ãsta e un blestem, dar pentru noi e o minune. Ne descurcãm mai greu cu banii, dar muncim cu ziua, facem ce e necesar”, a spus bãtrâna, care nu întelege cum alte femei îsi pot abandona copiii. Pentru a face fatã, mãcar o perioadã, acestei provocãri, familia Ionescu are nevoie de ajutorul financiar al oamenilor de bine.
< ![endif]–>
FEITELE MAMEI Andreea, Stefania si Oana au ajuns acasã. Tripletele din Botesti au petrecut prima noapte în familie. Sunt cuminti, sunt frumusele foc si le asteaptã o viatã frumoasã. Desi nu o duc prea bine cu banii, pãrintii le adorã si ne asigurã cã vor lupta ca fetele lor sã aibã tot ce îsi doresc.
Tripletele familiei Ionescu au ajuns acasã, la Botesti. Fragile ca niste pãpusi de portelan, micutele Andreea, Stefania si Oana au fãcut cunostintã cu surioara mai mare, Maria, în vârstã de 2 ani si jumãtate, care e topitã dupã ele. Bunicii paterni le înconjoarã cu multã grijã si dragoste pe noile membre ale familiei, iar pãrintii sunt mândri nevoie-mare de copilele lor. Tripletele au venit pe lume pe data de 21 februarie. Aveau între 1.700 si 2.000 de grame. Pentru Laura, mama lor, a fost o surprizã totalã când si-a dat seama cã va pleca acasã nu cu doi copii, asa cum stia dinainte, ci cu trei. „Nu am avut o sarcinã usoarã. Nu puteam sã fac mai nimic. Stiam cã voi avea gemeni, dar nici prin minte nu mi-a trecut cã sunt, de fapt, trei. A fost un soc, la început, dar m-am obisnuit cu ideea si mã concentrez, împreunã cu sotul meu, sã le crestem si sã le educãm bine. În prima noapte acasã (n.r. marti spre miercuri), au fost cuminti. Au plâns putin, le-am schimbat, le-am hrãnit. Multumesc lui Dumnezeu cã îi am pe socrii mei alãturi si ne ajutã! Eu, sotul si mama soacrã luãm câte un copil în brate si îi hrãnim cu biberonul, tot ea mã ajutã sã le facem baie. Nu e usor, dar sunt copiii nostri si trebuie sã ne facem datoria fatã de ei! Maria este foarte atentã cu surioarele ei. Cum scânceste un bebelus, ea vine repede si ne anuntã”, spune Laura.
Minune sau blestem?!
În casa familiei Ionescu totul strãluceste de curãtenie. Am mers în vizitã la Laura si la Vasile, pe nepregãtite. Era ordine si liniste în cãminul lor. Doar cele trei etichete prinse de marginea pãtutului sugerau prezenta celor trei îngerasi. În ciuda tineretii lor, cei doi dau dovadã de maturitate în tot ceea ce fac. Au patru copii acum si toatã energia lor e canalizatã în asigurarea unui viitor frumos pentru ei. Pânã de curând, Vasile a lucrat în constructii, la o firmã în Sibiu. Somajul i s-a terminat între timp, dar tot mai sperã sã îsi gãseascã un loc de muncã. „Sunt bucuros cã am niste fetite sãnãtoase. Toatã familia ne vom implica în cresterea lor. Deocamdatã sunt cuminti. Eu îmi caut de lucru. Sunt dispus sã fac orice, numai sã am banii necesari pentru familia mea”, a povestit Vasile. De mare ajutor celor doi pãrinti le este bunica Rodica. „Sunt niste frumuseti, niste pãpusi. Nu eram noi pregãtiti pentru asa ceva, dar facem tot ce ne stã în putere sã le fie bine. O ajut pe Laura cât pot. Sunt oameni care considerã cã ãsta e un blestem, dar pentru noi e o minune. Ne descurcãm mai greu cu banii, dar muncim cu ziua, facem ce e necesar”, a spus bãtrâna, care nu întelege cum alte femei îsi pot abandona copiii. Pentru a face fatã, mãcar o perioadã, acestei provocãri, familia Ionescu are nevoie de ajutorul financiar al oamenilor de bine.
