* Interviu cu unul dintre eroii singurei victorii a echipei-fanion a Galaţiului pe terenul celui mai titrat club din România * Cătălin Tofan, care atunci marca pentru 2-1, spune că trupa lui Dorinel Munteanu, liderul Ligii I în anul 2011, este în stare să obţină cel de-al doilea succes din istorie în Ghencea *
STEAUA – OŢELUL GALAŢI
Astăzi în etapa a XXVI-a a Ligii I;
Stadionul „Steaua” – ora 21.30 (în direct la Digi Sport);
Echipele probabile:
STEAUA: Tătăruşanu – Bonfim, Gardoş, Geraldo, Brandan – Nicoliţă, Bicfalvi, Ricardo, Latovlevici – Bilaşco, Surdu. Antrenor: Sorin Cârţu.
OŢELUL: Grahovac – Râpă, Perendija, Costin, Sălăgeanu – Neagu, Giurgiu – Iorga, Ibeh, Ilie – Pena. Antrenor: Dorinel Munteanu.
Arbitri: Istvan Kovacs (Carei) – Iulian Radu (Bucureşti), Dorin Mudura (Oradea). Rezervă: Augustus Constantin (Rm. Vâlcea).
Iată echipa de atunci!
23 august 1997 este (încă) singura zi de sărbătoare a microbiştilor gălăţeni după un meci în deplasare cu Steaua. Niciodată până atunci – dar nici după – nu s-a mai întâmplat ca Oţelul să câştige pe terenul celei mai titrate echipe de club din ţară.
Formaţia Galaţiului, cu mirosul cupelor europene în nări, mergea în Ghencea tot de pe primul loc, ca şi astăzi, dar Steaua de atunci era compusă din fotbalişti-monument, precum Lăcătuş sau Rotariu, şi tocmai ce reuşea să răpună un nume mare în Europa – Paris St. Germain!
Antrenată de ieşeanul Vasile Simionaş, corabia dunăreană se prezenta pe teren în formula Arcanu – Balint, Pelin, I. Gigi (Haraga), Brătianu, Tofan – Tănase, V. Ştefan, Maleş (Spirea) – I. Viorel (M. Stanciu), State şi bătea cu 3-1 (goluri V. Ştefan, Tofan şi Maleş / Rotariu). Pentru a retrăi acele clipe, l-am sunat pe marcatorul celui mai frumos gol al partidei, fostul mare fundaş Cătălin Tofan, în prezent administrator sportiv la Oţelul.
„Mă întreabă lumea dacă învingem”
Reporter: Cătăline, ce faci acum?
Cătălin Tofan: Stai aşa, că nu înţeleg la ce te referi. Sunt la Baza „Zoltan David” (fostă „Ancora”) unde încercăm să mai amenajăm nişte vestiare pentru copii şi juniori. Dar de ce mă întrebi?
Reporter: Vreau să ştiu dacă-ţi mai aduci aminte ce făceai acum 13 ani şi jumătate?
Cătălin Tofan: Eh, mi-a picat fisa! Jucam în Ghencea cu Oţelul şi învingeam Steaua cu 3-1, cu al doilea gol marcat de mine. Aşa ceva nu se poate uita niciodată!
Reporter: Este singura victorie a „oţelarilor” în fieful Stelei…
Cătălin Tofan: Sper să fie singura până mâine seară (n.r. – diseară) ca să nu se mai spună că Oţelul are numai o victorie în Ghencea. Acum chiar este cel mai bun moment pentru ca echipa-fanion a Galaţiului să răzbească şi să facă o istorie mai frumoasă decât aceea scrisă de echipa în care jucam şi eu. Când baţi Steaua toată lumea vorbeşte de tine.
De pildă, ieri am trecut pe la un service să-mi reglez o portieră şi m-au întrebat toţi băieţii de acolo „Cătăline, batem Steaua?”. Le-am zis că nu ştiu, dar că sper din toată inima.
„Să deschidem scorul şi acum!”
Reporter: Ce ţi-a mai rămas în minte de la acel meci?
Cătălin Tofan: Era nebunie mare înaintea unui asemenea joc. Am avut emoţii când am intrat în Ghencea, aşa mi s-a întâmplat de fiecare dată, pentru că mi se părea un stadion deosebit. Aveam însă un nucleu bun de jucători şi fiecare ştia ce are de făcut.
Majoritatea eram la apogeul carierei, aveam destulă experienţă şi am reuşit să-i înfruntăm. Mai ales la 1-0 am avut impulsul necesar pentru a-i bate la ei acasă. Şi acum, dacă vom deschide scorul, sigur vom învinge acasă la Steaua!
Reporter: Se poate compara Steaua de atunci cu cea din ziua de astăzi?
Cătălin Tofan: Nici vorbă de aşa ceva! Steaua de atunci te bătea şi numai prin simpla prezenţă pe teren. Era mult mai valoroasă, venea după meciul de Liga Campionilor cu PSG, era de temut, ce mai!
Era foarte greu să câştigi acolo şi sunt mândru că Oţelul a fost cam prima echipă din provincie care a învins în Ghencea în acele vremuri. După noi au mai câştigat şi alţii. Este timpul să dăm iarăşi lovitura!
Primă de aproape 1.000 de dolari
Reporter: Mai ţii minte ce primă aţi încasat după acel mare succes?
Cătălin Tofan: Sigur n-a fost vorba de vreo primă deosebită, am luat până într-o mie de dolari. Nici măcar nu s-a anunţat vreo primă înainte de meci pentru că era greu să te şi gândeşti că poţi lua trei puncte în Ghencea.
Reporter: Ce sfaturi le dai actualilor jucători ai Oţelului pentru acest duel?
Cătălin Tofan: Să nu le fie frică, să joace cu mult curaj, să alerge cât pot de mult, să lupte pentru fiecare minge. Au nevoie şi de ceva noroc şi vor câştiga!
Râpă abia scria „mama” pe atunci
În august 1997, oamenii de bază din actuala echipă a Oţelului abia scriau „mama”, cazul internaţionalului Râpă, sau se îndrăgosteau pentru prima dată. Iată primul unsprezece de acum cu vârstele de acum 14 ani: Branko Grahovac – 14 ani, Cornel Râpă – 7, Milan Perendija – 11, Sergiu Costin – 18, Adrian Sălăgeanu – 14, Ionuţ Neagu – 8, Gabriel Giurgiu – 15, Laurenţiu Iorga – 9, John Ibeh – 11, Silviu Ilie – 9, Marius Pena – 12.
