CARP Bârlad invită membrii la Teatrul „V.I.Popa”, la piesa „Fluturii sunt liberi”, cu două distribuții! (FOTO)

CULTURĂ PE GRATIS… Asociația CARP „Elena Cuza” din Bârlad invită membrii săi, iubitori ai Thaliei, pe 24 Iunie, ora 18.30, să vizioneze noua punere în scenă a cunoscutului regizor bârlădean, Ștefan Alexiu. Piesa „Fluturii sunt liberi”, de Leonard Gershe, un spectacol pentru care Ștefan vă propune două distribuții (după cum arată și afișul), ceea ce însemnă că, dacă îl vedeți o dată, neaparat trebuie să-l vedeți și a doua oară. Este un spectacol care s-a jucat pe Broadway de peste 1.100 de ori, iar titlul este inspirat dintr-un citat din Casa Umbrelor, a lui Charles Dickens: “Cer doar să fiu liber. Fluturii sunt liberi. Omenirea, cu siguranță, nu va refuza lui Harold Skimpole ceea ce îngăduie fluturilor”.

Pe 24 iunie, la Teatrul „Victor Ion Popa” din Bârlad, are loc vizionarea piesei de teatru „Fluturii sunt liberi”, de Leonard Gershe. Cei care o vor viziona vor fi membrii Asociației CARP „Elena Cuza” din localitate, gratuit, invitațiile pentru spectacol putând fi obținute de la sediul acesteia, mai exact de la Ghișeul 5. Povestea piesei e simplă, în aparență, iar personajele sunt: Don, un tânăr orb, care vrea să trăiască independent. Doamna Baker, o foarte protectoare mamă, Jill, vecina nebunatică, cea care vine, cam neinvitată, la cafea și în viața lui Don, Ralph Austin, nimic altceva decât o “gură mare”, care își ascunde golul interior într-o cascadă (zgomotoasă, cum altfel?) de cuvinte. Rămâne de văzut cine e, de fapt, orb… dacă nu cumva orbul pune în lumină altfel de handicapuri, interioare, ale celorlalți, dacă nu cumva în viața aceasta problema nu e… problema, ci reacțiile oamenilor la problemă… Din distribuție fac parte: Don Baker – Bogdan Manolache; Jill Tanner – Diana Hatmanu/ Dumitrana Crețu; Doamna Baker – Lily Popa Alexiu/ Petronela Ene; Ralph Austin – Lucian Arhire/George Sobolevschi. Regia aparține lui Ștefan Alexiu, iar grafica video Irinei Miclăuș.

„Răul nu e la Dumnezeu, răul e în noi”

Regizorul spectacolului, Ștefan Alexiu, ne-a mărturisit încă de la premiera piesei, acum un an, de ce a pus în scenă această interesantă comedie: “Fluturii sunt liberi mi-a plăcut pentru că, sub aspectul unei simpluțe povești de dragoste, al unei comedii romantice, am dat peste niște lucruri destul de serioase…Încă de la început, știm că avem de-a face cu doi copii crescuți în două moduri diferite – unul, foarte conservator, iar celălalt, extrem de libertin. Am plecat cu ideea că poverile părinților sunt pasate pe umerii copiilor, iar de aici, s-a născut paralela aceea în care se spune că păcatele părinților sunt plătite de copii. A apărut întrebarea firească: Dumnezeu e rău, în cazul acesta, dacă pedepsește copiii pentru păcatele părinților? După părerea mea, gândul că Dumnezeu ar fi rău e unul greșit. Păcatele părinților sunt sechelele pe care aceștia le poartă în spate (au fost, la rândul lor, greșit crescuți) și sunt pasate mai departe. Răul nu e la Dumnezeu, răul e în noi. Ajungând la expresia <<răul e în noi>>, m-am dus cu gândul la Dostoievski și la ce înseamnă toată această filosofie. Din acel moment, pentru mine spectacolul s-a complicat. N-am putut să-l mai văd ca pe un text ușor, ca pe o simplă poveste de dragoste și ceea ce am făcut cu el a fost să arăt ceea ce se poate întâmpla când părinții greșesc față de copii, implicându-se, uneori, prea mult, încercând să le aleagă ce e mai bine și, deși, în final părintele înțelege că a produs un rău, răul respectiv, odată pus în mișcare, odată aruncat în univers, nu mai poate fi oprit. Cred că mulți copii sunt victime, în primul rând ale problemelor adunate din familie, ale emoțiilor pe care nici noi, adulții, nu știm cum să le ducem, cum să le înțelegem, neștiind cum și de unde să cerem ajutor. Cu atât mai dificil va fi pentru un copil care nu vrea să vorbească, se închide, acumulează niște demoni care pot duce spre un sfârșit tragic, la un moment dat. Fluturii sunt liberi… Oamenii sunt liberi… Sunt? Suntem? Sau, poate, ne creăm o libertate imaginară, care, în momentul când se lovește de realitatea dură ce ne înconjoară, ia foc. Mesajul meu cred că va ajunge la spectatori și nu cred că un părinte, o mamă, mai ales, poate pleca indiferentă din sală după ce vizionează acest spectacol”.