PORTRET DE CAMPION…Au trecut 24 de ani de când Vasluiul nu a mai avut un campion olimpic. După Andrea Răducanu, minunea de la Bârlad, care în 2000 a uimit lumea, cu salba de medalii obținute la gimnastică, la Jocurile Olimpice de la Sydney, vine performanța Adrianei (Ailincăi) Adam, care reînnoadă victoriile României, la proba regină a canotajului, de 8 rame plus cârmaci, feminin. Din 1996, România timp de 12 ani nu a cedat titlul olimpic la această probă, cu legendara Elisabeta Lipă în barcă. Acum, cu aceasta la cârma Sportului Românesc, aurul revine acasă. Și în această barcă de 8 rame plus cârmaci s-a aflat și Adriana noastră, fata de la Văleni, care de la 13 ani a plecat de acasă să aducă titlul olimpic înapoi. S-a născut în 1999, când Lipă conducea echipajul României spre victorii istorice la Jocurile Olimpice de la Atena (2004), Sydney (2000) și Atlanta (1996). Iar fix după 20 de ani, Adriana Adam și colegele ei readuc aurul acasă. Iată în câteva cuvinte, smulse Adrianei, imediat după victoria de la Paris, de reporterii Vremea Nouă, care caracterizează perfect performanța României de la Paris: „Am împins acolo, pe viața noastră!”. Acasă la Văleni, tatăl campioanei și el un fost sportiv, la caiac canoe, pe vremea comuniștilor a suferit, ca toată familia. „Am plâns toată perioada cursei. Și, mă știți, că sunt un om dur care nu plâng niciodată. Acum a fost o excepție. Adriana mi-a împlinit un vis, de care eu nu am avut parte, acela de a fi campion olimpic. Spun aceasta fiindcă și eu, în 1984, trebuia să fiu la Los Angeles, dar nu a fost să fie. Comuniștii nu m-au iubit. Acum trăiesc prin ea, bucuria de a fi campion olimpic”.
5 minute, 54 de secunde și 39 de sutimi a fost timpul în care România s-a oprit în loc, pentru a vedea la Paris, performanța unică a echipajului de 8 rame plus cârmaci. Cele nouă eroine, campioane olimpice, au uimit lumea sportului, făcându-i pe englezi să se încline. Printre cele nouă fete, în poziția cheie în barcă s-a aflat și mândria Vasluiului, Adriana (Ailincăi) Adam, care a readus speranța într-un județ în care nimic nu merge. Performanța Adrianei vine să certifice că la Vaslui avem un filon de campioni, fiindcă tot de aici a plecat pe culmile gloriei și Andreea Răducanu, fata de aur a gimnasticii mondiale, care după Nadia Comănici a fost revelația unei lumi întregi. Reporterii Vremea Nouă au vorbit cu Adriana imediat după cursa de pe stadionul de sporturi nautice Vaires-sur-Marne. Iată ce a spus sportiva de aur a Vasluiului: „Am pornit tare, dar și canadiencele. Să nu uităm că ele aveau de apărat titlul olimpic. Cârmăciță noastră, Victoria, a fost tot timpul lângă noi și are meritul ei în această performanță a noastră. Tot timpul ne spunea să tragem că vin tare din spate canadiencele și canotoarele din Marea Britanie. La un moment dat, în primul sfert ne-a și ajuns echipajul canadian. Dar după, nu le-am mai dat nicio șansă. Pe final, când Victoria ne-a anunțat că avem o barcă avans și că sigur cîștigăm medalia de aur, ne-a mobilizat și mai mult. Și acum aud ce ne spunea: «Acum e șansa noastră să arătăm lumii cine suntem!» Apoi ne-a spus: «Haideți, să batem recordul olimpic, că suntem foarte aproape». Cel mai tare ne-a înflăcărat și nu știu dacă s-a văzut la televizor, că am crescut stroke-ul când Victoria ne-a spus: «Haideți, să arătăm românilor de acasă că suntem cu adevărat reginele canotajului! Tragem pentru România, tragem să uimim lumea!». Aceste cuvinte ne-au mobilizat total și am tras și mai tare. Ne pare rău că nu am doborât recordul olimpic, pe care tot un echipaj românesc l-a stabilit la Tokyo în calificări”, a spus canotoarea noastră la cald, imediat după victorie.
Secretul echipajului care a luat aurul olimpic la proba regină a canotajului, dezvăluit de eroina noastră din Văleni
Rezultatul bărcii românești nu a fost unul întâmplător. De doi ani radem toate titlurile la 8+1 și la campionatele europene, dar și la cele mondiale. Tocmai aceste rezultate au pus o presiune fantastică pe echipajul format din Magdalena Rusu, Roxana Anghel, Ancuța Bodnar, Maria Lehaci, Adriana Adam, Amalia Bereș, Ioana Vrânceanu, Simona Radiș și Victoria Petreanu, care aveau să readucă aurul acasă. Iată ce spune Adriana despre acest moment: „Pentru noi presiunea a fost foarte mare. Nu ne-am gândit că vom pierde cursa, pentru că știam că suntem cea mai bună echipă, dar presiunea ne-a omorât. Toată lumea ne spunea când ne vedea: «Uite aurul olimpic!» Și presiunea a fost și mai mare. Rezultatele noastre, de asemenea ne îndreptățeau să visăm la aurul olimpic, de aceea ne-a fost tare greu. Știam că vom cîștiga, dacă vom face ca barca noastră să alunce pe apă, să formeze acea simbioză între noi care trăgeam la rame și apa pe care alunecam. Pentru aceasta trebuie o sincronizare perfectă. Antrenorul nostru, domnul Antonio, ne-a predat o tehnică în care am jucat totul sau nimic. La antrenamente am lucrat numai exerciții de cardio și de respirație. De aceea avem stroke-ul cel mai mare din lume, dar nu lovim brutal apa, cum fac alte echipaje, ci trecem lin prin ea. Când aplici tehnica aceasta, ori ești primul, ori ultimul, fiindcă dacă nu intri în armonie să faci ca barca să alunece pa apă, ești pierdut. Acesta a fost secretul nostru în finala de 8 Â 1. Contează și vântul, pe care în această cursă nu l-am avut prieten, dar nici nu ne-a încurcat”, a spus marea sportivă română.
Adriana Adam, momentul unic pe podiumul olimpic
Cel mai frumos moment al unui sportiv este atunci când i se cântă imnul României și se află pe cea mai înaltă treaptă a podiumului olimpic. Adriana ne-a povestit cum a fost acest moment, când la gât a purtat medalia de aur: „Când am urcat pe podium am fost liniștită și relaxată. Nu am realizat pe moment valoarea performanței noastre, însă atunci când ne-a cântat imnul țării am conștientizat că suntem o forță a canotajului mondial. Pentru mine acest moment va fi unic și pot spune că tot momentul de pe podium a fost unul al unei liniști aproape dumnezeiești, după tot tumultul cursei, după teama pe care am tras-o în timpul celor aproape 6 minute, să nu fim ajunse și mai ales frica de a nu dezamăgi românii, după ce toată lumea ne vedea ca favorite”, a mai spus Adriana Adam.
„Când nu mai puteam, mama mă alina și-mi spunea să vin acasă, dar tata mi-a insuflat spiritul de învingător”
SPRIJIN… Adriana Adam ne-a povestit cum a ajuns o mare campioană și cine i-a fost alături atunci când a simțit că totul se prăbușește: „Tata a fost cel care mereu m-a încurajat și mi-a insuflat spiritul de învingător. Când îmi era greu la antrenamente, o sunam pe mama. Și ea îmi spunea: «Lasă mamă, vin-o acasă dacă ți-e greu. Că ne-om descurca noi!». Dar tata mereu m-a încurajat și îmi spunea că amarul care acum îl înghit va face mai plăcut gustul victoriei. Lui îi datorez mentalitatea de învingătoare și toate medaliile mele, iar mamei dragostea cu care m-a înconjurat și mi-a dat mie acel refugiu imaginar al eșecului. Faptul că știam că mă pot întoarce acasă, fără glorie și să fiu înțeleasă a contat enorm. Dar revin la ce a spus tatăl meu, că după un eșec, de fiecare dată, vine și ceva bun. Și acum la Paris a fost la fel: gustul amar că am pierdut cursa de patru rame și bucuria de a deveni campioane olimpice la proba de 8+1.
Soțul Adrianei, tot canotor de performanță, stâlpul pe care se bazează campioana noastră
DESPRE CĂSĂTORIE… Adriana Adam s-a căsătorit anul trecut cu Constantin Adam, tot un canotor, care anul acesta a concurat pentru echipajul de 8+1 la băieți, dar care, din păcate, au ratat podiumul, după o cursă în finala A impecabilă. Adriana spune că suportul soțului ei a fost unul esențial și că îi dedică această victorie a ei: „Pe mine m-a ajutat mult căsătoria. Soțul meu și el component al echipei de băieți la 8+1 a fost sprijinul meu emoțional. El m-a ajutat să trec de pragul psihologic și să continui. El m-a învățat să-mi depășesc limitele. Faptul că tot timpul e lângă mine contează foarte mult. Îm pare rău că în finală, echipajul lor a venit pe locul 5. Totusi, acest rezultat este foarte bun, pentru ca din anul 2000 barca de 8 a baietilor nu a mai fost intr-o finala. Toti sportivii canotori care au venit la Jocurile Olimpice de la Paris au muncit enorm. Meritau cu totii o medalie de aur. Nu-i nicio diferență între noi, doar de noroc și, de ce nu, de momentul în care concurezi. Fiindcă ai nevoie ca totul să intre în armonie. Modul cum tragi la rame, vântul, culoarul pe care concurezi, dar cel mai important este armonizarea dintre membrii echipei, care trebuie să tragă fără să se simtă efortul, ca barcă să alunece pe apă, nu să o bruscăm”.
Ajunge medalia la Vaslui ?
Care e meritul Vasluiului ca nu înțeleg ? cum poți sa te lauzi cu o persoana pentru care n-ai făcut niciodata absolut nimic.