* Trenul care a rămas înzăpezit de mai multe ori în drum spre Bucureşti, a revenit aseară în Galaţi * Unii dintre sinistraţi se aflau în vagoane de luni dimineaţă, alţii din seara aceleiaşi zile * Mecanicul primei locomotive este considerat de către cei din tren drept eroul care le-a salvat vieţile * Câţiva temerari s-au încumetat, la foarte puţin timp, să o ia de la capăt, plecând cu un alt tren spre Capitală
Uuuuu! Uuuu! Uuuu! Este ora 16.38, iar mecanicul locomotivei parcă nu-şi poate opri şuieratul sirenei cu care îşi exteriorizează bucuria intrării în gara Barboşi.
Pentru el şi pentru sinistraţii pe care-i readucea în Galaţi era sunetul victoriei, al întoarcerii din epoca de gheaţă. Sute de oameni, care porniseră luni cu trei trenuri diferite spre Bucureşti, două din Galaţi şi unul din Constanţa, se strigau acum pe numele mic, ca nişte prieteni vechi.
„Dane, dă jos geanta, mai avem puţin”, se strigă în primul vagon către un pasager venit din Constanţa şi care trebuie musai să ajungă în Capitală, trimis cu sarcini urgente de firma la care lucrează. „Sunteţi împreună, colegi de serviciu?”, iar răspunsul a venit prompt. „Colegi, nu. Dar suntem împreună. De exact 48 de ore, atât a trecut de când am plecat din Constanţa şi ne-am văzut prima dată. De ajuns ca să rămânem prieteni pe viaţă, după câte am pătimit împreună. Am băut apă din acelaşi PET în care am topit zăpada, am mâncat din acelaşi borcan de zacuscă. Asta e partea plină a paharului, acum am şi mulţi alţi prieteni gălăţeni”, a explicat Daniel Radu, de 37 de ani.
„Pentru mine, aventura continuă. Ni s-a spus că este pregătită o altă garnitură de tren care să ne ducă totuşi la Bucureşti, dar pe altă rută, prin Tecuci. Nu am de ales, am sarcini de serviciu importante. Dar plec fără frică, mai rău decât a fost până acum nu se poate”, a adăugat constănţeanul.
„Primul mecanic ne-a salvat viaţa”
Într-o atmosferă neaşteptat de liniştită printre oameni pe care te-ai fi aşteptat să-i găşeşti nervoşi, la limita răbdării şi care să-şi strige nemulţumirile şi acuzaţiile la adresa autorităţilor, vocile se acoperă una pe alta, dar toţi spun cam acelaşi lucru, numai cuvinte de laudă la adresa conductorului de tren şi mai ales a mecanicului primei locomotive care a plecat din Galaţi.
„A plecat luni dimineaţă cu noi, la Brăila am stat 13 ore, plus alte patru până ne-am blocat la C.A. Rosetti, era cam ora 1 noaptea. Chiar şi după 17 ore, omul acela a rezistat şi a rămas treaz ca să mişte trenul în faţă şi în spate. Dacă adormea, îngheţau saboţii, îngheţa tot, iar noi am fi rămas şi fără căldură, am fi murit toţi acolo”, a spus Doru Mirică. Ceilalţi au adăugat că acel mecanic a vrut să continue drumul, convins că poate răzbi printre nămeţi, dar nu a fost lăsat.
„De ce am mai plecat din Brăila?”
Suprinzător de calmi, oamenii din tren şi-au expus şi nemulţumirile, enumerând ceea ce ei considerau că au fost gafe ale CFR-ului. „Cine a dat semnătură să plece trenul din Brăila, să dea socoteala. În condiţiile în care erau interdicţii peste interdicţii, se ştia ce e în faţă, nu trebuia să ne expună la aşa ceva. De ce a mai plecat al doilea tren din Galaţi, seara, când cel de dimineaţă nu putuse să plece din Brăila?”, întreba Florin Onose, un gălăţean de 43 de ani. Acesta a adăugat că marţi seara, când s-a încercat plecare din Făurei pentru întoarcere, s-au luat o grămadă de decizii ale căror urmări au fost alte aproape 24 de ore trăite în acel tren.
„Garnitura avea nouă vagoane, deja prea multe în acele condiţii. În plus, au mai ataşat şi două locomotive defecte, totul tras de o singură locomotivă viabilă. Normal că nu putea face faţă. Chiar şi aşa, poate am fi răzbit, dar plugul din faţă şi-a văzut de treaba lui, nu a ţinut cont că trenul nu poate merge la fel de repede, s-a dus înainte şi noi am rămas fără antemergător, aşa ne-am blocat din nou. Dacă mai adăug că una dintre locomotivele trimise să ne tracteze a ajuns la noi, dar a rămas imediat fără motorină, mecanicul ne-a mărturisit direct treaba asta, avem imaginea completă a incompetenţei care ne-a târât în tot acest calvar”, a mai spus Florin Onose.
Avioane ratate, bani pierduţi
Doru Mirică, care se afla în tren împreună cu soţia şi copilul în vârstă de 9 ani, a spus că trebuia să ajungă la aeroport, de unde urma să plece spre Madrid, iar tot ce s-a întâmplat îi provoacă şi o însemnată pagubă bănească: „Am pierdut cam 30 de milioane cu această întârziere, prin replanificarea zborului către Madrid”.
Iulian Olaru a fost un alt pasager din „trenul groazei” care nu a mai ajuns la timp la aeroport. „Am pierdut avionul, mă duceam în Italia. Alţii din tren mergeau către Madrid. Intenţionez să dau în judecată compania de căi ferate pentru tot ce am tras. A fost o atmosferă cumplită, s-au creat adevărate psihoze cauzate de informaţiile total greşite cu acel plug care venea din toate părţile şi nu mai ajungea”, a declarat Ion Olaru.
Miercuri, ora 17.03, trenul oprea în Galaţi. Călătoria de coşmar, dus-întors până la C.A. Rosetti, se încheiase pentru majoritatea celor aproape 700 de oameni proveniţi din trei trenuri care ar fi trebuit să-i ducă la Bucureşti. Doar 20 dintre ei s-au încumetat să urce în alt tren, pentru a o lua de la capăt.
