Vanbet, la ceas aniversar, cu ministrul agriculturii, Achim Irimescu, invitat special
BILANT…Compania Vanbet a crescut în 15 ani ca din apã, dupã modelul patronului Fãnel Bogos, un doctor veterinar cu umor, dar foarte serios când vine vorba de meserie. Cotat ca unul dintre cei mai iscusiti veterinari din judet, Bogos a gãsit solutia de a se dezvolta pe o piatã destul de aglomeratã cum e cea alimentarã. Astãzi, Vanbet înseamnã o companie solidã cu 1.000 de lucrãtori, care produce zilnic 600.000 de ouã si anual 9 milioane de pui, contribuind decisiv ca judetul Vaslui sã urce pe locul 1 în topul avicultorilor din România. Are abator propriu, 22 de ferme de pui si gãini ouãtoare, întinse pe 3 judete (Galati, Vaslui si Iasi) si un incubator ultramodern. Are un FNC si încã unul în constructie si viseazã la ziua când îsi va produce, singur, toate furajele. Fiu de cioban din Banca, acesta nu concepe ca sãrbãtoarea de 15 ani de existentã a firmei sale sã o facã în altã parte decât în satul natal. Îsi aminteste cu destulã emotie cã a început cu 100 de pui pe care a dat cinci oi, iar la piatã, la Bârlad, pleca cu cãruta sã vândã puii. Voia sã facã zilnic câte douã curse, însã calul nu tinea pasul cu ritmul de vânzãri al doctorului. La aniversare, invitatii de onoare sunt cei 1.000 de lucrãtori, cu care Bogos a ajuns la o cifrã de afaceri de 33 milioane de euro. Pe lângã acestia vor participa toti colaboratorii si partenerii firme. Bogos a obtinut, pe ultima sutã de metri, promisiunea cã ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, va fi prezent la manifestare, alãturi de oficialitãtile judetului. Evenimentul va fi la restaurantul sãu de la Banca, o salã cu capacitatea de 500 persoane, fiind cea mai mare din judet. Invitatii care vor sã deschidã sezonul estival de la Banca au la dispozitie cea mai tare piscinã din judet. Si povestea piscinei e una de basm. Doctorul a construit-o pentru ca locuitorii cei mai mici din sat sã nu mai tânjeascã dupã facilitãtile din orase. Va fi interesant de urmãrit unde se va opri ascensiunea companiei lui Bogos, un fiu de tãran, care de când era elev de liceu a dat dovadã cã este special. Desi tatãl sãu voia sã-l facã drujbar, iar un unchi de-al sãu mecanic auto, liceanul câstigat la Vâlcea mentiune la faza nationalã a Olimpiadei de Biologie.
Trãim vremuri în care se urmãreste tot mai mult întoarcerea la traditional si natural, în special atunci când vine vorba despre produsele alimentare. Pentru cã, nu-i asa, vrem sã stim cã ceea ce consumãm este sãnãtos si respectã toate standarele de calitate si sigurantã. Iar atunci când folosesti traditia de peste 15 ani a lucrului bine fãcut si o aplici într-un mod inovator, adaptându-te la standardele de calitate si sigurantã, reteta nu are cum sã fie altfel decât una de succes. Compania Vanbet îmbinã cele trei elemente esentiale,traditie, calitate si inovatie, oferind produse de încredere pe piata cãrnii de pasãre. Povestea Vanbet începe în 2001, dupã ce omul de afaceri Fãnel Bogos a identificat o cerere imensã pentru produsele din carne de pasãre. “Am pornit pe acest drum, al crescãtorilor de pãsãri, pe propriile forte, ca sã spun asa. Singur m-am documentat despre ce mãnâncã puii, cât mãnâncã, cât de repede se întoarce investitia. Asa am început sã cresc pui . La început am avut 500 de pui pe care i-am crescut în casã, într-o camerã special amenajatã pentru ei. Eu le dãdeam mâncare, apã, eu aveam grijã sã nu le fie frig. Tin minte cã noaptea, când se lãsa frigul, mã trezeam si puneam lemne pe foc, sã le fie cald. Acum, când mã uit cã totul e automatizat, îmi dau seama ce greu a fost la început”, îsi aminteste patronul Vanbet de vremurile când cãldura la pãsãri nu era programatã din butoane, ci de lemnele puse în sobã.
Hepatita i-a deschis ochii spre piata avicolã
Omul de afaceri a ajuns sã creascã pãsãri dupã ce, în tinerete, a fost diagnosticat cu hepatitã. Pânã atunci, “domeniul de activitate” a fost cresterea oilor si a caprelor. “Prima datã m-am apucat de crescut oi si capre. Apoi, pentru a valorifica zerul pe care îl aruncam, am fãcut o fermã de 50 de scroafe, iar apoi am început sã fac planuri de afaceri pe toate animalele din care ieseau bani. Am început sã fac afaceri cu pui dupã ce am fost diagnosticat cu hepatitã. Boala m-a obligat sã am un regim alimentar special. Tin minte si acum cã primii 100 de pui m-au costat cinci oi. Erau foarte scumpi. Si acum îmi plac caprele si oile, ca dovadã am peste 1500 de capre, dar dacã as fi pus sã aleg între pui si capre, la orice orã din zi si din noapte as alege puii. Dacã eu mâine am nevoie de bani, umplu o masinã de gãini si le dau imediat. Asta pentru cã puiul e la mare cãutare. Tin minte cã la început, când dãdeam drumul la o serie de pui, se fãcea coadã de la fermã pânã la primãrie. De la 5 dimineata si pânã la 12 dupã-amiaza vindeam 20.000 de pui. Duceam pui cu cãruta si la Bârlad, în douã transporturi pe zi. Primii se vindeau foarte repede. Când ajungeam cu al doilea transport, pe la ora 13, nu mai era nimeni în târg. Aveam si masinã, dar nu era rentabil. Benzina trebuia bãgatã în pretul puilor si niciodatã n-am vrut sã-mi vând marfa prea scump, peste puterea de cumpãrare a clientului. Preferam sã mã duc cu cãruta si iarna pe ger, numai sã-mi vând marfa. De asta, un alt animal la care tin si acum foarte mult este calul. Cu ajutorul lui mi-am câstigat primii bani din afacerea cu puii”, a mai spus Stefan Bogos.
“Înainte mãsuram totul în oi, acum unitatea e puiul”
Pânã sã creascã pui, omul de afaceri avea ca unitate de mãsura oaia. Patronul Vanbet îsi aminteste si acum, amuzat, cã rochia de mireasã a nevestei l-a costat jumãtate din avere, adicã 30 de oi. “La început mãsuram totul în oi. Tin minte si acum cã pe rochia de mireasã a lui nevastã-mea am dat 30 de oi. Atunci aveam 60 si ceva de oi. Practic, rochia de mireasã a însemnat jumãtate din avere”. Dupã ce s-a reprofilat pe cresterea pãsãrilor, Stefan Bogos valorificã totul în pui. “Acum, dacã vine cineva si-mi propune sã cumpãr 100 de ha de pãmânt, evaluez bunul în pãsãri. Am schimbat unitatea de mãsurã”.
Azi, Vanbet înseamnã 22 de ferme, 9 milioane de pui pe an si 600.000 de ouã pe zi
Dupã 15 ani de investitii si dezvoltare, productia de carne de pasãre a înregistrat o crestere semnificativã, de la 500 de pui în primul an la 9 milioane pui în prezent. Pentru a asigura calitatea produselor, fiecare etapã de productie este controlatã, astfel încât sã se respecte toate normele de sigurantã si igienizare, de la procesul de incubare a ouãlor în statia de incubat din comuna Banca, cresterea puilor cu furaje proprii si pânã la procesul efectiv de productie. Întregul ciclu, de la sacrificare pânã la ambalare, este automatizat, liniile de productie sunt noi, cu tehnologii performante, maximizând astfel calitatea si siguranta tuturor produselor care ies pe poarta Vanbet. Pe piata din România produsele Vanbet sunt prezente sub trei mãrci – “Puiul Campion”, “Gãina Gospodinã” si Puiul Haiducesc”, calitatea acestor produse fiind recunoscutã si în vestul Europei. Conducerea companiei vã sãrbãtori, sâmbãtã, împlinirea a 15 ani de existentã printr-un eveniment aniversar organizat la restaurantul Serena Maria din comuna Banca, pe lista invitatilor aflându-se Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, colaboratorii companie, dar si mai multi oameni politici locali.
Caprele au rãmas pasiunea doctorului Bogos
POVESTE…Pasiunea lui Bogos au rãmas tot oile si caprele, desi de când se ocupã de aviculturã si-a schimbat unitatea de evaluare din oi, în pui. La acest moment detine o fermã de capre de 1500 de capate si si-a construit o fãbricutã de lapte, în care produce kefir si o specialitate din brânzã de caprã. Marfa este distribuitã doar în magazinele firmei sale si sunt adevãrate delicatese. Bogos încurajeazã consumul de lapte de caprã. Spune cã acesta influenteazã metabolismul, sporind arderile.. Povestea caprelor este la fel de trãsnitã precum si cariera doctorului. “Eram la un târg în Germania si mã uitam la niste utilaje pentru fermele de pui, când am vãzut niste capre. Nu m-am putut stãpâni. Am sãrit gãrdutul unde erau acestea cantonate si am început sã le mângâi. Partenerul meu, când m-a vãzut, mi-a spus mirat: “Vãd cã mai degrabã sunteti pasionat de capre. De ce cresteti pui?” Atunci, pe loc, am cumpãrat 15 iezi, ca sã am de sãmântã. I-am pus în masina personalã, un volkswagen. Cã sa nu murdãreascã i-am pus în saci de plastic si le-am lãsat doar capul afarã. Dar împielitatii de iezi, zbierau de nu mai puteam conduce. I-am dezlegat. Doi ani m-am chinuit sã-mi scot mirosul din masinã. Dar a meritat. Astãzi i-am înmultit si am o turmã de 1.500 de capre. Bine, nu doar din cei 15 iezi, am mai cumpãrat capre si din alte locuri”, a spus acesta, amintindu-si cã la intrarea în România a oprit într-un sat sã-si cumpere ceva de mâncare, iar la întoarcere toti copiii de la o scoalã erau în jurul masinii si priveau amuzati cum iezii zburdau în masinã.
