Bătrâna care de trei luni doarme într-un șanț, „observată” de autorități (VIDEO, FOTO)

URMĂRI… Femeia în vârstă de 74 de ani, care de aproape trei luni dormea într-un șanț din satul Chersăcosu, comuna Stănilești, a simțit, în sfârșit, un strop de bucurie, după tot timpul acesta în care a trăit mai rău ca un câine. După mediatizarea cazului, reprezentanții Asistenței Sociale din cadrul Primăriei Drânceni au căutat-o ieri pe Georgeta Sardaru și au dus-o la un medic de specialitate, în vederea întocmirii unui dosar pe baza căruia femeia să poate fi internată într-un centru de îngrijire a oamenilor singuri și fără niciun sprijin cum e ea. Bucuroasă, femeia a spus că își dorește foarte mult să fie primită într-un azil, că e tare greu să stai pe stradă, să dormi efectiv în șanț și doar câinilor din sat să le fie milă de tine, stând noaptea alături, precum niște apărători credincioși. Georgeta Sardaru stătea la Chersăcosu la o fiică a ei, povestesc localnicii, însă fata i-a murit nu demult, iar rudele, îndată după înmormântare, i-au cerut să plece. Așa a ajuns să doarmă pe stradă. Casa pe care a avut-o în satul Râșești susține că a pierdut-o fiind păcălită de niște nepoți, cărora a vrut să le dea o bucată de pământ, însă ei ar fi pus-o să semneze că e de acord să le dea casa. „Nu am știut ce mă pun să semnez. Eu am crezut că le dau pământul, dar le-am dat casa. M-au amăgit”, spune, cu tristețe, femeia.

După ce situația a fost mediatizată, primul care a ajuns la femeie a fost hușeanul Marin Lila, cunoscut pentru voluntariatul său în privința diverselor cazuri sociale. După ce a luat-o din drum, a adus-o la Huși, i-a dat să mănânce și, foarte important, a lăsat-o să își facă o baie bună, întrucât biata de ea, nu se mai spălase de luni de zile. Ieri, au venit după ea reprezentanți ai serviciului de Asistență Socială, din cadrul Primăriei Drânceni. „S-au purtat frumos, au spus că vor să o ia și să o ducă la medic, să înceapă toată procedura pentru dosarul pe baza căruia o pot interna într-un centru al DGASPC. Au luat-o și m-au întrebat și pe mine, și pe soția mea, dacă, în caz că este nevoie, o mai putem ține câteva zile, o săptămână, până se definitivează dosarul. Iar noi am spus că da. E un om bun, blând. Copiii mei s-au apropiat imediat de ea. Nu știu ce rude au avut sufletul să o abandoneze în stradă”, a spus hușeanul care a găzduit-o.

„Nu am înțeles niciodată cum un om poate dormi în șanț, iar ceilalți de acolo să treacă pe lângă el, de ca și cum el ar fi un câine”

Oamenii din Chersăcosu spun că o vedeau pe Georgeta Sardaru dormind în stradă, dar nu avea nimeni intenția să o ajute concret, cu un adăpost. Unii, mai sufletiști, îi aduceau mâncare, alții îi mai dădeau câte o haină. În câțiva saci, femeia își pusese tot ce avea: niște haine, niște prosoape, câteva blide și cam atât. Povestește cu ochii plânși faptul că i-a fost de multe ori frică, atunci când se făcea noapte și, prin beznă, se auzeau pași ori zgmote de animale. Cel mai rău era când venea ploaia și se trezea udă leoarcă, fără a avea unde se refugia. Se mai adăpostea lângă un gard, iar, dacă era dimineață, mai mergea la câte un magazin din sat. Cel mai rău era când ploua tare și se făcea noroi pe jos. Atunci era nevoită să caute saci de plastic, pentru a așterne sub ea. Oamenii din sat au privit-o fără prea multă empatie. „Eu nu stau în Chersăcosu, dar trec pe la rudele mele, că sunt în vârstă. Nu am înțeles niciodată cum un om poate dormi în șanț, iar ceilalți de acolo să treacă pe lângă el, de ca și cum el ar fi un câine sau mai puțin de atât. Am întrebat-o pe una din sat, ce e cu femeia din drum și mi-a zis că e o bețivă și nu are nimeni ce îi face, dacă și-a dat casa. Am insistat cu întrebările, dacă totuși nu îi poate da cineva măcar un acoperiș, undeva și mi s-a spus tranșant că nu poate nimeni. Am văzut însă că erau niște femei mai sufletiste, care îi mai aduceau mâncare. Ea era așa de zâmbitoare și drăguță, că părea cel mai fericit om, când cineva se oprea să vorbească cu ea. I-am adus și eu haine și mâncare de câteva ori, iar ea mi-a spus ceva trist. A zis că nu îi pare rău dacă moare și ea, ca vrea să se ducă după fata sa, care murise de curând de boala aceea necruțătoare. Mă bucur să aud că Asistența Socială vrea să o ducă într-un centru. Mai bine mai târziu decât niciodată. Ce mă mir eu este cum de trei luni de zile, atât de mulți oameni au trecut pe lângă ea zi de zi, seară de seară, și au crezut că e normal ca să calce cu piciorul acolo unde își pune un suflet de om capul să doarmă”, a spus hușeanca Daniela Patraș.