Un nou deces care ridicã semne de întrebare
DUREROS…. Un bãrbat de 44 de ani, din comuna Gãgesti, adus la Spitalul din Husi în stare criticã, si-a sunat rudele si, cu ultimele puteri, le-a cerut sã îl ajute cumva, întrucât cadrele medicale îl lasã sã se sufoce si, de la internare, nu l-au ajutat cu absolut nimic. Omul s-a stins la scurt timp dupã apelurile disperate, iar acum familia nu mai are nicio îndoialã cã Gicu Pavel a murit cu zile, în sectia de Pneumologie a Spitalului din Husi, unde era „tratat” de medicul Taisia Deleanu. „Fratele nostru a muncit la un siloz, a transpirat si a rãcit. O rãcealã, atât a fost! La Spital a fost lãsat sã zacã acolo. Nu i-au fãcut nimic. Pe doamna doctor Taisia Deleanu o considerãm vinovatã, cãci pur si simplu nu s-a uitat la el. Dovada stã în mãrturisirea lui telefonicã fatã de mama, de surorile noastre si de un prieten din sat. Le-a spus cã se sufocã si nimeni nu i-a fãcut absolut nimic de când l-au internat”, spune, revoltatã, Corina Bucur, sora defunctului. Managerul Spitalului „Dimitrie Castroian” din Husi, medicul Lucia Rotaru, nu a rãspuns ieri la telefon, pentru un punct de vedere oficial, însã, oricând va dori, clarificarea publicã a acestui context în care a murit un om în vârstã de 44 de ani, este binevenitã.
Acuze grele sunt îndreptate iarãsi cãtre medicii Spitalului din Husi, acolo unde, în noaptea de 13 spre 14 octombrie, a decedat un bãrbat în vârstã de 44 de ani, care fusese adus de rude din pricina unei banale… rãceli. Omul muncise ziua la un siloz, depusese efort si transpirase abundent. A rãcit si, spre searã, i s-a fãcut rãu, nu repsira cum trebuie. A chemat Ambulanta, iar o autospecialã a ajuns în sat de la Husi, dupã o orã, spun rudele. „Echipajul de pe Ambulantã, când l-a vãzut cum e, a stat cam o jumãtate de orã pe loc, ca sã îi facã tot felul de manevre, sã-l ajute. Apoi l-au dus repede la Spitalul din Husi”, povestesc rudele. Aici a fost internat, în sectia de Pneumologie. Sora lui Gicu Pavel povesteste cã fratele sãu a fost internat în seara de 12 spre 13 octombrie, iar a doua noapte, cu putin înainte de a muri, omul, cu ultimele puteri, i-a sunat pe cei dragi. Si-a sunat mama, apoi cele douã surori stabilite din Iasi (dintre care una este chiar asistentã medicalã, n.r.), dar si pe prietenul sãu, Marian. Tuturor le-a spus cã de când a fost internat, nimeni nu i-a dat niciun fel de ajutor, desi se sufoca si simtea cã sfârsitul e aproape, dacã va fi lãsat în continuare asa.
Cu ultimele puteri, omul a cerut ajutorul celor dragi, desi se afla în grija cadrelor medicale
„Mor, Mariane, eu mor. Nimic nu mi-au fãcut. M-au lãsat asa, fãrã ajutor. Asa se plângea, dragul de el, la telefon, cãtre prietenul lui. La fel le-a spus si surorilor mele, pe care le-a sunat pe rând, cam cu douã ore înainte sã moarã. Probabil nu a mai avut fortã sã mã sune si pe mine, care sunt stabilitã în Bucuresti. Le-a spus cã nu are aer, cã se sufocã si nu îi face nimeni, nimic. Nu era pus la niciun aparat, ca sã îl ajute cu ceva. Nu i-au dat niciun tratament, cã el ne-ar fi spus. Le-a spus surorilor mele cã îl înteapã tare în spate si nu mai poate deloc sã respire. Avea si masca pe figurã, era si lãsat singur, fãrã niciun ajutor. El a stat, practic, 28 de ore în Spitalul Husi într-o stare gravã, fãrã niciun ajutor”, spune, vehementã, Corina Bucur, sora bãrbatului mort în Spitalul Husi.
„Vrem ca oamenii sã stie ca nu trebuie sã stea linistiti, când cei dragi ajung, Doamne fereste, pe mâna unor asemenea medici”
Pe documentul oficial prin care s-a constatat decesul, este consemnatã ca orã a mortii 02,00, din data de 14 octombrie. În dreptul cauzelor s-a mentionat: stop cardio-respirator; insuficientã cardio-respiratorie acutã si bronhopneumonie. Testul „Covid” i-a fost fãcut, dar rezultatul (negativ) a sosit dupã ce omul murise. „Noi nu putem întelege cum un om care, iatã, are o rãcealã, moare cu zile într-un spital municipal! Dacã nu aveau aparate sã îl ajute la respirat, dacã nu aveau pastile sau medici competenti, sã-l fi trimis, domnule, la un alt spital. Nu îl tine ca sã îti bati joc de el, ca sã îl omorî cu zile, prin indiferentã si cruzime! Are doi copii la liceu, în Iasi, are pãrinti bãtrâni, are surori care suferã cu totii si nu înteleg cum poate intra un om de 44 de ani, fãrã alte probleme medicale majore, fãrã Covid, fãrã nimic, într-un spital, iar în 28 de ore sã fie scos mort de acolo. Tot ceea ce vrem sã stim este ce s-a întâmplat cu fratele nostru! Si mai vrem ca oamenii sã cunoascã realitatea din aceste spitale, ca sã nu stea linistiti, când cei dragi lor ajung, Doamne fereste, pe mâna unor asemenea medici. E de groazã! Din cauza Covidului, nu am fost lãsati sã venim la Spital, sã vedem care e problema. Sã ne fi spus cã trebuie sã cumpãrãm medicamente si cumpãram imediat. Suntem o familie bunã, unitã, am fi fãcut totul pentru el, cã atâta frate am avut. Suntem 5 surori si un singur frate. Dar nu ne-au spus decât cã fratele nostru a murit si atât”, spune Corin Bucur. Conducerea Spitalului, reprezentatã de managerul Lucia Rotaru, nu a putut fi ieri contactatã telefonic, pentru a oferi un punct de vedere oficial în acest caz. Argumentele institutiei însã sunt binevenite oricând, pentru lãmurirea întregii situatii.
