O dramã petrecutã în urmã cu 37 de ani
ISTORIC Drama prin care au trecut patru medici si doi piloti în Muntii Apuseni, în ziua de luni, pare trasã la indigo cu o altã tragedie, petrecutã într-o pãdure din zona Poiana Alexe-Lacu Babei, în urmã cu aproape 40 de ani. O dramã în urma cãreia sase piloti cu vârste de 20-30 de ani au murit arsi de vii în pãdurea de fagi care duce spre Lacu Babei, dar despre care nu s-a vorbit nimic ani de-a rândul. Regimul comunist a interzis tuturor celor care au vãzut cum s-a petrecut tragedia sã discute cu cineva despre modul în care s-a prãbusit un avion de mici dimensiuni în pãdurea de la Lacu Babei, la o altitudine de 500 de metri, într-o dimineatã de martie 1977. Ca si în cazul care a revoltat toatã tara, în urma cãruia doi oameni au murit de frig fiind gãsiti prea târziu, la accidentul aviatic de acum 37 de ani peste pãdurea de la Lacu Babei era o ceatã deasã, în timp ce pilotul a gresit comenzile, avionul luând foc la contactul cu solul. Desi oamenii din Poiana Alexe au încercat sã facã un monument în memoria celor sase tineri care au ars de vii în acest accident, autoritãtile comuniste au interzis orice formã de comemorare a memoriei celor dispãruti într-un mod atât de tragic.
Toatã România a urmãrit împietritã actiunile de salvare ale celor sase persoane care s-au aflat în avionul prãbusit la începutul sãptãmânii, undeva în Muntii Apuseni. Pilotul Adrian Iovan si studenta Aurelia Ion si-au pierdut viata dupã ce un avion de mici dimensiuni de tip BN2 la bordul cãruia se afla un echipaj medical a aterizat fortat, luni dupã-amiazã, într-o zonã muntoasã accidentatã, la peste 1.400 de metri altitudine, la granita judetelor Cluj si Alba, pe o ceatã deasã si conditii meteo extreme. În urma accidentului, au fost rãniti copilotul Rãzvan Petrescu si patru medici – Radu Zamfir de la Spitalul Fundeni, Valentin Calu de la Elias, Cãtãlin Pivniceru de la Spitalul „Sf. Maria” si Sorin Ianceu de la Spitalul Municipal din Beius, judetul Bihor. Tragedia din Apuseni a readus în memoria locuitorilor mai în vârstã din satul Poiana Alexe o dramã similarã, la care au fost martori în urmã cu 37 de ani, într-o zi cetoasã de început de primãvarã. Unul dintre martorii oculari povesteste: „Era o dimineatã de martie, în 1977, iar peste pãdurea de la Poiana Alexe, spre Lacu Babei, era o ceatã deasã, de s-o tai cu cutitul. Este acolo o pãdure de fagi, care se continuã pânã spre Lacu Babei, iar în zonã era o echipã de oameni din satul Poiana Alexe, care lucrau la plantat, alãturi de pãdurar. Cred cã era ora 10-11.00, când prin ceatã s-au auzit motoarele unui avion. Nu stiam cât de mare este, dar ne-am speriat. Prima datã, avionul a trecut peste sat, a întors nu stiu unde, dupã care a survolat iar satul. În câteva clipe, s-a auzit o explozie puternicã. S-a izbit cam la 500 de metri înãltime, undeva dupã cantonul silvic, spre Lacu Babei, a rupt toti copacii. Avionul, de mici dimensiuni, cum avea sã vedem dupã aceea, a luat foc când s-a izbit de copaci. Era alimentat cu cherosen, nu cu benzinã specialã, cum sunt avioanele de acum. În avion erau sase oameni, niste bãieti tineri, care au ars de vii, desi au încercat sã scape”.
Locul în care au murit pilotii este cunoscut acum drept „La avion”
Ca si în Muntii Apuseni, primii care au intervenit la locul tragediei au fost tãranii din echipa care muncea la plantat în pãdure. Avionul de mici dimensiuni s-a prãbusit la 100 si ceva de metri de locul unde lucrau localnicii din Poiana Alexe. Oamenii au vãzut flãcãrile, prin ceatã, si au sãrit sã-i ajute pe cei care erau prinsi în fiarele contorsionate. „Erau tineri, sãracii de ei, am înteles cã mergeau de la Iasi la Bucuresti si nu se stie din ce cauzã pilotul nu a putut folosi cum trebuie altimetrul, de asta s-au prãbusit. Întâi au trecut peste sat si s-au întors, dupã care s-au zdrobit de sol, în pãdure, pe ceata aceea. Nu au supravietuit, cum am vãzut cã s-a întâmplat acolo, în Apuseni, au ars de vii. Oamenii au sãrit sã-i scoatã din flãcãri, erau arsi tare. Au adus repede cãrutele, vreo doi erau deja morti, ceilalti erau rãniti grav. Nu au mai supravietuit pânã la spital. Cu cãrutele, tãranii i-au dus pânã la Puscasi si, de acolo, i-au scos la drumul national. A venit Militia, Procuratura, Armata, imediat, si au cerut tuturor sã plece acasã. Stiu cã întâi au fost scosi doi, pe urmã unul, încã doi si, la final, unul, care cred cã era deja mort. Era greu de ajuns în locul unde s-a prãbusit avionul, este un deal pe care-l urci destul de greu, dar oamenii s-au mobilizat, însã a fost târziu pentru cei sase piloti. Este un loc acolo, unde era un foisor, era pãzit de armatã, se spunea pe vremuri cã atunci când era senin puteai vedea si Bârladul. Prin zona aceea s-a întâmplat. Locul se chema „La Jidoginã”, dar dupã ce s-a întâmplat tragedia oamenii i-au spus „La avion”. Unii, mai credinciosi, au încercat sã punã o cruce de lemn, în locul în care s-a prãbusit avionul, însã autoritãtile comuniste au interzis orice manifestare de acest gen. Nimeni dintre cei care au participat acolo nu a avut voie sã spunã ceva, pe timpul lui Ceausescu. Nu s-a scris nicãieri despre aceastã tragedie. Pãcat de tinerii aceia, au avut parte de o moarte cumplitã în pãdurea asta de la Lacu Babei”, spune un alt bãtrân din zonã, care a vãzut cum s-au petrecut lucrurile. Mult timp, militarii si Militia au stat în pãdure, pentru a culege toate resturile avionului. Nici acum, la atâtia ani de la drama care a dus la moartea celor sase piloti, autoritãtile nu au pus vreun semn în locul în care s-a prãbusit acel avion. Doar memoria celor din Poiana Alexe, oameni de 70-80 de ani, mai aminteste de drama din martie 1977, care, iatã, s-a repetat zilele trecute în Muntii Apuseni.
