CONTRAST… Când autoritãțile nu fac nimic și se comportã de ca și cum existența trenului de Huși nu este decât o poveste încheiatã, iar redeschiderea liniei ferate Crasna – Huși nu ar însemna decât o utopie, hușenii sentimentali cautã ei sã facã atât cât pot, pentru a arãta reversul în care ei cred. Drept dovadã, doi hușeni, fiecare legat sufletește, fie de niște ani de muncã desfãșurați la CFR, cum e cazul lui Cãtãlin Balan, sau doar de o pasiune profundã pentru „Trenulețul de Huși”, cum este cazul lui Florin Onose, au realizat împreunã o carte despre aceastã linie feratã, altãdatã atât de vie și de zgomotoasã, precum un deșteptãtor disciplinat, pus sã șuiere la orã exactã, în ecoul unui oraș întreg. Monografia semnatã de hușenii Cãtãlin Balan și Florin Onose va fi lansatã pe 25 octombrie la Biblioteca Municipalã „Mihai Ralea” din Huși, ora 17.00.
Dupã 12 ani de când trenul de Huși a plecat pentru ultima datã din gara localã, într-o zi de 14 ianuarie, ora 17.35, iatã cã doi hușeni încã atașați de trenul care a fost vreme de 122 de ani un obiectiv esențial în angrenajul economiei locale, au scos de sub lumina tiparului o monografie care sã îi spunã povestea. Poate cã unii vor considera lucrarea ca fiind ineditã și cumva atipicã, poate alții vor regãsi în paginile sale crâmpeie din propriile lor amintiri, cert este cã ea nu ar putea lãsa pe nimeni indiferent, mai cu seamã din generațiile care au crescut cu trenul tot urcând și coborând harnic, zi de zi, dealul împãdurit al Dobrinei. „Istoricul liniei, date tehnice, multe detalii, întâmplãri, accidente etc, pot fi gãsite în paginile acestei cãrți”, spune Cãtãlin Balan.
„De la publicarea acestei cãrți, mi-aș dori ca hușenii sã nu uite cã la Huși a circulat un tren cândva”
Dacã Florin Onose este doar un pasionat, care crede în continuare în nevoia de a fi tren la Huși, Cãtãlin Balan a lucrat la CFR, în mai multe stații, inclusiv la Huși, vreme de 16 ani și jumãtate. Spune cã în jur de trei ani a durat ca ei, împreunã, sã reușeascã transformarea informațiilor, a imaginilor și a multor date tehnice deținute, într-o carte adevãratã. „Ideea a venit mai demult, dar am avut o reținere, însã domnul Vicu Merlan m-a sfãtuit sã scot, totuși, o monografie. Cam 3 ani a durat. Mai ales în ultimele lui, a fost o muncã incredibil de grea, chiar dacã lucrarea a ajuns în mâna cuiva, care avea un program pe calculator foarte bun. Era nevoie ca toate lucrurile sã fie puse cap la cap, decupate, aranjate. Am stat împreunã sã lucrãm ore întregi, pentru cã erau informații care se contraziceau, care nu corespundeau, cu date greșite. Și a trebuit sã le refacem, sã le gãsim rostul și coerența fireascã”, spune Cãtãlin Balan. „De la publicarea acestei cãrți, mi-aș dori ca hușenii sã nu uite cã la Huși a circulat un tren cândva și poate o sã mai circule în viitor, deși eu nu mai cred asta. Mi-aș dori ca prin aceastã carte, sã fie sensibilizate autoritãțile locale, dar mã tem cã nu am pe cine. Nu se lasã convinse deloc de faptul cã ar putea face ceva pentru comunitatea din Huși, dar și pentru satele din jur. S-ar putea face, dar nu are nimeni niciun interes”, este convins Cãtãlin Balan. Acesta spune cã a lucrat 16 ani și jumãtate la CFR, nu doar la Huși, ci în mai multe stații. Dupã aceea a plecat în Germania, a fãcut un curs de specialitate și a devenit mecanic pe locomotivã, activitate pe care o desfãșoarã și în prezent. Așa se întâmplã când acasã, în locurile natale, se închid, rând pe rând, fabrici, uzine și, iatã, chiar și linia CFR, hușenii pornesc în pribegie și merg sã munceascã printre strãini.
