SĂRBĂTOARE… La 40 zile după Crăciun, pe 2 februarie, creștinii ortodocși și catolici sărbătoresc Întâmpinarea Domnului, eveniment care simbolizează Întâmpinarea pruncului Iisus la templu la 40 de zile de la naștere. Conținutul sărbătorii se referă la prezentarea pruncului Isus în Templu, după cum arată denumirea apuseană (de după 1960) a sărbătorii: „Prezentarea Domnului”. Denumirea răsăriteană de „Întâmpinarea Domnului” exprimă faptul că Mesia vine în Templul său și-l întâlnește pe Poporul lui Dumnezeu din Vechiul Testament, reprezentat de Simeon și Anna.
Părintele Episcop Ignatie a explicat în omilia ținută anul trecut, pe 2 februarie în Catedrala Episcopiei Hușilor, profunzimea momentului întâlnirii cu o persoană dragă, stare pe care a trăit-o și Dreptul Simeon.
„Sărbătoarea zilei de astăzi (n.r. – februarie) are în centrul ei una dintre cele mai deosebite întâlniri: întâlnirea Pruncului Iisus, Dumnezeu -Omul, cu doi oameni care erau bineplăcuți lui Dumnezeu, Dreptul Simeon și Prorocița Ana. Fiecare dintre noi am trăit ce înseamnă să întâlnești pe cineva care, pentru noi, înseamnă foarte mult. Toate întâlnirile noastre cu cei dragi, cu cei pe care îi iubim, mai ales după o anumită perioadă de timp în care nu am reușit să ne vedem la modul fizic, sunt o bucurie imensă. Cum ne comportăm atunci? Îi îmbrățișăm! Îmbrățișarea aceasta are valoarea de a spune, cu întreaga noastră ființă, că celălalt este vrednic să vină în viața noastră. Când îmbrățișăm pe cineva pe care îl iubim, am vrea să îl luăm, cu întreaga sa ființă, să îl punem în inima noastră. Intuiesc că ceva asemănător a trăit Dreptul Simeon atunci când L-a primit pe Dumnezeu. Nu ni se spune că L-a luat el pe Pruncul dumnezeiesc, ci că el L-a primit pe Prunc în brațele sale”.
În Apus, în trecut, era văzută mai ales ca o sărbătoare a Maicii Domnului, fiind numită, până în 1960, „Purificarea Mariei”, cu referire la Legea iudaică. Întâmpinarea Domnului este prăznuită la 40 de zile de la nașterea lui Hristos, pe 2 februarie.
Mântuitorul este dus la Templu de părinții săi lumești, Fecioara Maria și dreptul Iosif pentru împlinirea Legii, care prevedea ca orice întâi născut de parte bărbătească să fie afierosit (dedicat) lui Dumnezeu în a 40 a zi de la naștere. În Templu sunt întâmpinați dreptul Simeon și prorocita Ana. Potrivit tradiției, dreptul Simeon a făcut parte din traducătorii Pentateuhului din limba ebraica în greacă.
Simeon pedepsit de Dumnezeu să nu moară până nu vede pe Mesia născut din Fecioara Maria
În momentul în care a ajuns la textul „Iată Fecioara va lua în pântece și va naște fiu”, a înlocuit termenul „fecioara” cu „femeie”. Pentru necredința sa, Dumnezeu i-a făgăduit ca nu o să moară până nu va vedea pe Mesia născut din Fecioară (Luca 2, 25-26). Mântuitorul este dus la Templu de Fecioara Maria și dreptul Iosif pentru împlinirea Legii, care prevedea ca orice întâi născut de parte bărbătească să fie afierosit lui Dumnezeu în a 40 a zi de la naștere. Întâmpinarea Domnului sau aducerea Lui spre închinare a rămas și în tradiția populară ca îndatorire a mamelor de a aduce pruncii la biserică, la patruzeci de zile după naștere, pentru molifta de curățirea lor și închinarea pruncilor la sfintele icoane.
Binecuvântarea divină
Sărbătoarea mai este cunoscută și sub numele de Aducerea la Templu a Pruncului Iisus sau ca Ziua Lumânărilor, în special în țările vestice, datorită obiceiului de a binecuvânta lumânările în această zi. Se știe că toți părinții care doresc să-și treacă pruncii în lumea bunilor creștini trebuie să respecte acest ritual. Pe vremuri, fiecare femeie care a dat naștere unui prunc era oblicată ca, la 40 de zile după aceea, să se înfățișeze la templu și să aducă drept jertfă pentru mulțumire o pereche de turturele. Dat fiind că Pruncul Iisus a venit pe lume la 25 decembrie, după exact 40 de zile, pe 2 februarie, a fost adus de către Maica Sa la Templu, pentru a fi înfățișat lui Dumnezeu.
Pruncul a fost răscumpărat, după obicei, prin jertfirea a două turturele, de către părinții Lui după trup, Iosif și Maria.
Așa a rămas în cultul ortodox ceremonia prin care orice mamă creștină își duce copilul la biserică la 40 de zile după naștere. Preotul iese în pridvorul bisericii și, după binecuvântare, citește rugăciuni de purificare. Apoi, ia copilul în brațe, intră în biserică și îl închină la sfintele icoane. Dacă este băiat, este dus și în altar, spre deosebire de fetițe, care sunt închinate numai în fața ușilor împărătești. Ritualul se traduce prin aceea că, din clipa în care copilul este dus la biserică, este dăruit lui Dumnezeu, urmând să-și dedică viața credinței.
