CONFERINTÃ…Muzeul „Vasile Pârvan” Bârlad va organiza o nouã conferintã cu tematicã istoricã: Armata din epoca Unirii Principatelor. Modele si perceptii externe. Aceasta se înscrie în rândul manifestatiilor prilejuite de una dintre cele mai importante sãrbãtori nationale, ziua de 24 Ianuarie, dorind sã celebreze memoria lui Alexandru Ioan Cuza si a generatiei Unirii într-o manierã stiintificã. „Vã asteptãm cu drag si sperãm ca prin mica noastrã manifestare sã aducem un plus de cunostinte participantilor, dar si sã celebrãm împreunã memoria celor care au contribut la evolutia societãtii românesti de la mijlocul secolului al XIX-lea. Conferinta va fi sustinutã de cãtre drd. Mihai Tudosã, muzeograf al Complexului Muzeal National Neamt, si va avea loc sâmbãtã, 20 ianuarie, ora 11.00, la sediul central al muzeului din str. Vasile Pârvan, nr. 1″, a precizat organizatorul conferintei, muzeograf Adrian-Ionut Gâlea
Unirea Moldovei cu Tara Românescã la 24 ianuarie 1859 a însemnat intrarea statului român în epoca sa modernã. Sub Alexandru Ioan Cuza a început constructia noii tãri, cu bunele si relele sale. Încetarea protectoratului rusesc datoritã sprijinului occidental a permis aplicarea cererilor românilor exprimate în Adunãrile Ad-hoc din 1857-1857: Unirea, Neutralitatea sub un principe strãin si Reformele. Domnia lui Cuza a însemnat momentul de start al aplicãrii programului national. Subiectul conferintei de pe 20 ianuarie a.c., abordeazã istoria complexã a mijlocului secolului al XIX-lea într-un mod modern, prin prisma istoriei militare corelatã cu istoria socialã si a mentalitãtilor. Astfel, participantii vor avea ocazia sã cunoascã o serie de informatii despre modul în care militari, politicieni, dar si oameni de rând din perioada cuprinsã între Rãzboiul Crimeii si începuturile domniei lui Carol I îi priveau pe rusi, otomani, sârbi, bulgari, poloni, francezi si germani, cu modificãrile de imaginar si perspectivã inerent aduse de evolutia evenimentelor. În contextul în care evolutia Principatelor, în sensul dezideratelor nationale (Unirea, dezvoltarea institutionalã, strângerea relatiilor cu statele occidentale, marile reforme si, în final, pregãtirea independentei) reprezenta adeseori exersarea limitelor autonomiei, dar si a evolutiilor constante în tehnicã militarã, armata a constituit o institutie-cheie a tânãrului stat român, iar alegerea modelului strãin pentru dezvoltarea acesteia oferã detalii pretioase în ceea ce priveste perceptiile si aspiratiile elitei românesti.
