Decembrie 2001. Combinatul siderurgic de la Galaţi tocmai fusese cumpărat de omul de afaceri britanic de origine indiană Lakshmi Mittal, cel care o bună perioadă de timp a fost mai cunoscut pentru scandalul politic generat de această achiziţie decât pentru afacerile cu oţel. Sidex şi cei 27.600 de angajaţi ai săi încheiau anul privatizării cu o producţie de 3,7 milioane de tone de oţel şi cu o pierdere netă de aproape 3 miliarde de euro, la cursul valutar de la vremea aceea.
Decembrie 2011. Cu mai puţin de 8.300 de salariaţi şi cu o producţie prognozată la 1,8 milioane de tone după vârfurile de peste 4 milioane de tone din anii care au precedat criza, ArcelorMittal Galaţi se pregăteşte să încheie al treilea an consecutiv pe minus. Pierderile, al căror volum estimat este ţinut sub tăcere de companie, le urmează celor din 2009 şi 2010, cifrate la 335 de milioane şi, respectiv, 80 de milioane de euro. Totuşi, două veşti bune luminează sfârşitul de an sumbru: Furnalul 5 a fost pornit după reînzidire, iar Galaţiul a primit încă o viaţă de la Grup după decizia acestuia de a creşte producţia în combinatele low cost, cum este al nostru.
O nouă schemă de plecări voluntare a deschis anul
2011 a debutat cu o schemă de plecări voluntare, a zecea lansată de companie de la preluarea siderurgicului gălăţean. „Dorim să creştem productivitatea muncii pentru a deveni mai competitivi, pe o piaţă dificilă”, declara, pe 21 ianuarie, Thierry Le Gall, directorul de la acea vreme al combinatului. Mai bine de 1.000 de oameni au părăsit unitatea prin intermediul schemei deschise anul acesta, numărul de salariaţi coborând de la 9.300 la puţin peste 8.200, un nou minim în istoria unităţii.
Indexările din 2011, fixate după trei luni de negocieri
Sfârşitul lunii februarie le-a adus siderurgiştilor gălăţeni un nou Contract Colectiv de Muncă. Documentul, semnat după trei luni de tratative între patronat şi sindicate, conţinea primele creşteri salariale de după izbucnirea crizei economice, în condiţiile în care Contractul aplicat în 2009 îngheţase lefurile la nivelul din 2008, iar Contractul aplicat în 2010 adusese doar o creştere de venit prin două bonusuri, de doi şi trei la sută din suma încasată anual de fiecare siderurgist.
În 2011, salariile muncitorilor, maiştrilor şi personalului TESA şi de execuţie fără studii superioare au crescut cu opt la sută plus 20 de lei, iar lefurile angajaţilor cu facultate au urcat cu patru procente, la care s-a adăugat un bonus mediu de 2,5 la sută. Totodată, prima de Crăciun a fost mărită de la 120 la 200 de lei, însă plata acesteia în noul cuantum a fost condiţionată de un rezultat financiar pozitiv în 2011. Combinatul încheie, însă, anul pe minus, aşa că siderurgiştii iau acum tot 120 de lei.
Investiţii la furnale şi laminoare, în primăvară
Reparaţia capitală a Furnalului 5 era în derulare de circa un an când ArcelorMittal Galaţi a anunţat, în această primăvară, alte două investiţii: reparaţia Furnalului 3 şi modernizarea Laminorului de Tablă Groasă nr. 2. Aceasta din urmă, estimată la peste 25 de milioane de euro, viza îmbunătăţirea calităţii tablei în urma înlocuirii Maşinii de Planat la Cald şi modernizării Foarfecii de Tăiere nr. 2 şi a Maşinii de Rectificat Cilindri de Laminare.
Le Gall, salutat la plecare cu prima şarjă de fontă de la Furnalul 5
Luna octombrie a debutat cu plecarea din combinat a directorului general, Thierry Le Gall, după mai bine de doi ani de mandat. Instalat la Galaţi în mai 2009, Le Gall nu a avut o misiune uşoară: criza economică se instalase deja, producţia scăzuse dramatic pe fondul lipsei de comenzi, iar Grupul tocmai anunţase închiderea Cocseriei de aici. Cu toate acestea, în doar câteva luni a de la numire, Le Gall a reuşit să obţină sprijinul Grupului pentru reînzidirea Furnalului 5, investiţie care „demonstrează dorinţa de a menţine fluxul cald din combinat şi de a-l face competitiv”.
Succesorul francezului Le Gall este un conațional al său, Eric Remisz. Înainte de a se alătura ArcelorMittal, Remisz a lucrat la companii precum British Petroleum, Veolia şi Apa Nova. Este al cincilea director instalat în combinat de la privatizarea din 2001, după Narendra Chaudary, K.A.P. Singh, Augustine Kochuparampil şi Theirry Le Gall.
În aceeaşi lună în care Thierry Le Gall a părăsit Galaţiul, Furnalul 5 – proiectul reprezentativ al mandatului său – a scos prima şarjă de fontă după reînzidirea care a costat peste 80 de milioane de euro. „Cu cele mai bune tehnologii la nivel mondial implementate, noul Furnal 5, reînzidit, are o durată de viaţă estimată la peste 15 ani. Obiectivul acestei investiţii este să contribuie la scăderea costurilor variabile ale combinatului, consolidându-i astfel competitivitatea”, declara, pe 31 octombrie, purtătorul de cuvânt al companiei, Dorian Dumitrescu.
Pe final de an, o veste bună, una proastă şi una ce se lasă aşteptată
Agenda a fost extrem de încărcată în ultimul trimestru al acestui an. În noiembrie, administraţia ArcelorMittal Galaţi şi federaţiile sindicale active în combinat au demarat negocierile pe marginea Contractului Colectiv de Muncă aplicabil în 2012. Cel mai important capitol, salarizarea, este încă în discuţie.
În decembrie, compania a anunţat oprirea temporară a Furnalului 3, „în vederea adaptării producţie la cererea pieţei”, lucrând doar cu Furnalul 5. Măsura a generat oarecare îngrijorare pe platforma siderurgică gălăţeană, în condiţiile în care ArcelorMittal nu specificase durata opririi Furnalului 3 şi tocmai închisese definitiv două furnale din Belgia.
„Nicio companie nu se bucură de oprirea temporară a producţiei sau atunci când ia în considerare închiderea permanentă. Dar decizia de a proceda astfel este o consecinţă a supra-capacităţii de producţie din Europa. Strategia noastră este să ne asigurăm că ne protejăm activitatea pe termen lung la unităţile din Europa şi din lume”, a explicat, ulterior, Grupul. Elementul-cheie al acestei strategii îi este extrem de favorabil Galaţiului. „Compania se confruntă cu o supra-capacitate de producţie în nordul Europei şi, ca atare, se va concentra pe creşterea producţiei în combinatele low cost”, a declarat ArcelorMittal după anunţul referitor la închiderea definitivă a furnalelor din Belgia. Surse de pe platforma siderurgică au apreciat imediat că această orientare este chiar viitorul combinatului de la Galaţi, care este o unitate low cost, are avantajul poziţionării la Dunăre şi foarte aproape de Marea Neagră şi operează cu un furnal de mare capacitate, nou-nouţ.
Cu piaţa deja scăzută şi cu frică de 2012
ArcelorMittal se bagă la adăpost, oprind furnale şi laminoare
Combinatul siderurgic de la Galaţi a început anul 2011 cu două furnale medii în funcţiune, Furnalul 3 şi Furnalul 4, şi l-a încheiat cu unul mare în lucru, Furnalul 5, care poate produce cât primele două la un loc. Cu o capacitate de producţie de două milioane de tone de fontă pe an, acesta din urmă a fost supus unei reparaţii capitale care a demarat la începutul lui 2010 şi s-a încheiat în toamna lui 2011, consumând peste 80 de milioane de euro, potrivit companiei.
La momentul pornirii Furnalului 5, în octombrie, Furnalul 4 avea deja o lună de când fusese oprit deoarece ajunsese la finalul perioadei de exploatare şi se vorbea şi despre oprirea temporară a Furnalului 3. Aceasta s-a concretizat la începutul lui decembrie, după ce Furnalul 5 a intrat în parametri. Fără să anunţe durata opririi Furnalului 3, compania a spus că măsura este justificată de condiţiile vitrege de pe piaţa oţelului. Cu cererea mai scăzută decât oferta şi cu preţurile în declin, producătorii de oţel îşi protejează câştigurile şi îşi caută adăpost înaintea unui 2012 care se anunţă mai dificil decât ultimii trei ani de recesiune.
Restrângeri masive de activitate, în Vest
În acest context, ArcelorMittal a dictat şi în unităţile din Europa Occidentală măsuri similare celor aplicate la Galaţi. În unele cazuri, reacţia la situaţia şi la previziunile sumbre a fost mai dură decât la noi, Grupul mergând până la închiderea definitivă a unor capacităţi de producţie. Măsurile au fost concentrate în ultimul trimestru al anului, semn că producătorul de oţel se aşteaptă la un an nefast. Iată care sunt cele mai importante decizii luate de ArcelorMittal în Europa, aşa cum au fost ele relatate de presa străină:
Ø Pe 15 octombrie, compania a anunţat că închide definitiv cele două furnale din Liege (Belgia), care produceau peste 2,5 milioane de tone de fontă pe an şi care erau oprite temporar din 2008 şi, respectiv, din august 2011. Concomitent, închide aglomerarea, o turnare continuă şi un laminor de acolo.
Ø Pe 18 noiembrie, ArcelorMittal a comunicat că în primul trimestru al anului viitor opreşte temporar o linie de galvanizare din Luxemburg şi reduce cu 40-50 la sută producţia celeilalte linii existente acolo.
Ø Pe 28 noiembrie, Grupul a făcut public faptul că amână oprirea temporară a unuia dintre cele trei furnale din Polonia pe fondul creşterii uşoare a comenzilor, dar nu renunţă la decizia de a-l opri.
Ø Pe 1 decembrie, compania a anunţat că, din 19 decembrie până la sfârşitul anului, întrerupe complet producţia de tablă la Sagunto (Spania) după ce, în trimestrul patru, fabrica a lucrat la capacitate redusă. Unitatea este un furnizor de tablă pentru piaţa auto.
Ø Pe 7 decembrie, ArcelorMittal a comunicat că cele două laminoare din Rodange şi Schifflange (Luxemburg), oprite din octombrie, vor rămâne aşa şi în primul trimestru al lui 2012.
Cum au reacţionat gălăţenii şi belgienii la închiderile de capacităţi
În mai 2009, conducerea ArcelorMittal Galaţi i-a anunţat pe liderii sindicali că închide definitiv Uzina Cocsochimică, unde munceau circa 1.400 de oameni. Protestele anemice susţinute de sindicalişti la porţile combinatului şi la Palatul Prefecturii nu au împiedicat managementul să pună decizia în aplicare o lună mai târziu.
În octombrie 2011, când ArcelorMittal a anunţat că închide definitiv cele două furnale din combinatul belgian de la Liege la care lucrează 600 dintre cei 3.000 de angajaţi, muncitorii au protestat zile în şir în faţa clădirii administrative. Manifestaţiile, în timpul cărora salariaţii au aprins torţe şi au incendiat grămezi de cauciucuri, au culminat cu o acţiune similară unei luări de ostatici. Şase directori de la Liege au fost ţinuţi captivi în birouri timp de 48 de ore de peste 200 de muncitorii care protestau afară, blocând ieşirile din clădire. Protestele dramatice nu au schimbat, însă, decizia companiei, care a anunţat ulterior că negocierile pe marginea viitorului combinatului de la Liege sunt închise.
