O DORINTÃ Nu se stie dacã Mos Crãciun va ajunge anul acesta acasã la George, un pusti de 9 ani, care stã depate, într-o margine de Husi, unde cele câteva case “rãsãrite” pe câmp, nu au nici stradã si nici numãr. Dar, dacã totusi va rãzbi pânã acolo, va trebui sã stie cã cel mai frumos dar pe care i l-ar putea face acestui copil este… o pereche de ochelari! I-a piedut pe cei pe care i-a dãruit, astã varã, niste oameni buni, ce i-au observat problemele medicale grave si de aceea acum, când ia note mici la scoalã, nu prea mai vede la tablã, iar cu cititul se descurcã din ce în ce mai greu, plânge dupã ochelarii pierduti. Nu le cere pãrintilor sã îi ia atii, pentru cã e bãiat mare si stie cã din alocatia lui si a surioarei mai mici, de unde bani sã iei un lucru atât de…pretios!?
SÂRGUINTÃ George este unul dintre copiii cuminti, la care Mos Crãciun ar avea toate motivele sã vinã! Si la scoalã a luat note mari, câtã vreme a avut ochelarii si a vãzut bine sã scrie, sã citeascã si tot ceea ce doamna învãtãtoare scria pe tablã. Dupã ce i-a pierdut însã, parcã n-a mai avut acelasi spor la învãtãturã. “Eu stau si mai în spatele clasei si nu mai vãd la tablã. Dar temele mi le fac. Asa cum pot, eu scriu”, spune George, arãtând, mândru, unul dintre caietele sale. Pânã la vârsta de 8 ani, bãiatului i s-a agravat problema de vedere pentru cã pãrintii nu l-au dus la medic pânã atunci. Înscris la centrul local al Fundatiei “Star of Hope” din Husi, personalul de aici, observându-i problema, l-a dus la un medic si George a primit o pereche de ochelari potriviti. “Vedeam bine cu ei, vedeam tot”, spune copilul. Dar i-a pierdut! “Într-o zi se juca si a spus cã este mai bine sã îi punã în buzunar, ca sã nu îi cadã de la ochi si sã se spargã. A uitat apoi de ei si când a venit acasã, nu îi mai avea. Ne-am dus, am cãutat prin locul acela, dar n-am mai gãsit nimic. Acum e greu fãrã ei, la scoalã mai ales. Stiti cum se spune <<la omul sãrac, nici boii nu trag>>“, spune Victoria, mama lui George.
“Eu cred în Mos Crãciun, numai cã el la noi acasã n-a venit niciodatã”!
Ochelarii care l-ar putea ajuta atât de mult pe George, nu ar putea costa mai mult de 300 de lei, însã existã multe familii pentru care 300 de lei sunt bani… foarte multi! Familia bãiatului este una dintre acestea si, din alocatiile lui si ale surorii sale mai mici, se cumpãrã mai întâi mâncare în casã, chiar dacã nici aceea nu ajunge de multe ori. Despre dulciuri, preferatele lui, nici nu poate fi vorba… De aceea, ochelarii pentru George sunt un fel de lux, fãrã de care micutul vede din ce în ce mai greu, de la o zi la alta. Râde ca orice copil, atunci când este întrebat de Mos Crãciun si sperã cã Bãtrânul cel bun va ajunge si la ei, anul acesta. Însã cu un glas care aminteste de personajul lui Sadoveanu din povestirea “Un om nãcãjit”, bãiatul ofteazã si spune sincer: “Eu cred în Mos Crãciun, numai cã el la noi acasã n-a venit niciodatã”….
PS – Cine doreste sa il ajute pe acest copil, poate suna la sediul redactiei Vremea Noua, la numarul de telefon 0235/310.000, de unde poate lua datele de contact ale familiei acestuia.
