La finalul lunii februarie, sau „fe-martie”, cum i se „spunea” în timpurile vechi, începe verificarea periodicã a stupinei pentru prevenirea deranjãrii si nelinistirii familiilor de albine cã urmare a atacului unor animale sau a pãsãrilor. Trebuie fãcutã îndepãrtarea fãrã zgomot a ghetii si a zãpezii neafânate de pe scândurelele de zbor ale stupilor, în caz cã este nevoie. De asemenea se face desfundarea urdinisurilor de albinele moarte si pregãtirea vetrei de stupinã pentru zborurile de curãtire. Urmeazã stimularea efectuãrii zborului de curãtire al familiilor de albine, care dã informatii pretioase despre starea de sãnãtate a familiei de albine, astfel: familiile puternice îl efectueazã pe parcursul a 30-40 minute; un numãr redus de albine la zbor aratã cã familia este slabã sau bolnavã; albinele care au un comportament de parcã ar cãuta ceva, fiind asezate pe peretii stupului aratã cã familia nu are matcã; albine cu abdomenul umflat sau aparitia fecalelor pe scânduricã de zbor denotã faptul cã în stup existã miere în fermentatie sau albinele sunt bolnave de nosemozã; prezenta resturilor de cearã în cantitate mare la urdinis, pe scândurica de zbor, aratã cã familia de albine a fost atacatã de soareci; dacã din familie nu ies albine, iar la lovirea cu mâna a peretelui din fatã al stupului acestea nu reactioneazã, înseamnã cã familia a pierit. Acesti stupi se închid la urdinis pentru a nu pãtrunde albinele hoate la începutul primãverii. Pentru stimularea si controlul zborului de curãtire, în zilele însorite ale lunii februarie se poate înlãtura impachetajul existent al stupilor si chiar capacele stupilor. Este absolut necesarã supravegherea modului cum ierneazã familiile de albine prin analiza zumzetului albinelor (controale auditive periodice), precum si analiza „foii de control” pusã pe fundul stupului ori de câte ori timpul permite acest lucru. Se va completa hrana la familiile ce au rezerve insuficiente, prin administrarea de turte din pastã de miere si zahãr pudra, precum si serbet administrat sub formã de turte sau zahãr candi. Pentru prevenirea nosemozei este bine cã turtele de zahãr sã fie preparate cu extracte de plante (tip Protofil), dozã fiind de 340 ml/10 kg de pastã obtinutã, având grijã cã Protofilul sã fie bine omogenizat în sirop sau miere si apoi sã fie adãugat la zahãrul pudrã. Foarte importante pentru dezvoltarea familiilor de albine, este cã turtele proteice nu se vor administra în aceastã lunã dacã, la cel putin douã sãptãmâni de la administrarea acestora, timpul nu permite efectuarea zborurilor de curãtire. Situatia e greu previzibilã si de aceea, pentru mai multã sigurantã, este bine ca aceste turte sã fie administrate începând cu a doua jumãtate a lunii martie. Completarea proviziilor se poate face si cu rame cu miere de la rezervã sau de la familiile unde se apreciazã cã existã un excedent (prin rapidã apreciere a greutãtii stupului). Familia în cauzã este introdusã într-o încãpere încãlzitã, se deschide si despacheteazã usor, se observã pozitia ghemului si se amplaseazã fagurii cu hranã lateral ghemului, astfel încât albinele sã ia contactul cu acesta. Administrarea turtelor sau zahãrului candi se face direct pe vatra stupinei în cantitate de 700 g-1kg/familie de albine, la interval de 2-3 sãptãmâni, în functie de rezerva de hranã existenta în faguri si de consum.
- Advertisement -
- Advertisement -
