ANIVERSARE O huseancã a împlinit, sâmbãtã, venerabila vârstã de 100 de ani! Femeia nãscutã în 1911, pe 5 februarie, a dat nastere la 6 copii, iar acum se poate mândri cu cei 10 nepoti, 10 strãnepoti, dar si cu un reprezentant al celei de-a patra generatii de urmasi, un strã-strãnepot, în vârstã de 2 ani. Culmea, desi a ajuns pânã în pragul acestui centenar, huseanca spune cã nu a avut deloc o viatã usoarã. Secretul longevitãtii, cred rudele, constã în mostenirea geneticã, bãtrâna având si alte rude care au “doborât” suta de ani.
PRAG DE VIATÃ Vasilica Sfetcu este cea mai în vârstã dintre huseni! A trecut pragul celor 100 de ani cu seninãtate si, spun rudele, “fãrã prea mari probleme de sãnãtate”. În ciuda aparentelor, povestea de viatã a husencei nu a fost una usoarã. O spun copiii ei, care o admirã pe bãtrânã, pentru cât a muncit în toti acesti ani: “Mama are doar 4 clase. Sã nu credeti cã a stat degeaba si anii au trecut asa… Nu. Ea a muncit mult. A mâncat orice, din ce a avut în curtea sa. A trudit pãmântul si toatã viata ei a vândut legume în piata din Husi. A îndurat frigul, ploaia, tot ce a fost… Nu s-a ferit de muncã niciodatã. Ne-a crescut cum a putut mai bine, ca sã ajungem toti sã facem câte o scoalã, sã aibã fiecare o casa a lui, o familie, o gospodãrie frumoasã. Noi i-am adus bucurii si poate si asta a contat mult”, spune Ana, fiica Vasilicãi Sfetcu.
A îndurat vremurile rãzboiului!
VIATÃ Cu priviri blânde, aniversata spune cã nu i-a fost usor în toti acesti 100 de ani! Cele mai frumoase amintiri le are de la copii, nepoti si strãnepoti, iar cele mai crâncene, de pe vremea rãzboiului, când a rãmas acasã cu 5 copii. Doi i-au murit mai apoi de dezinterie. “Cã asa erau vremurile! Am trãit cu fricã atunci. Ne-a cãzut o bombã peste casã, dar nu peste odaia în care erau copiii, ci în partea cealaltã. Am avut noroc. S-a dãrâmat tot, numai icoana a rãmas fãrã sã se clinteascã pe perete. Dar a trecut…”, povesteste bãtrâna, cu vorbe domoale, în care se simte povara atâtor ani de viatã.
AMINTIRI DE FAMILIE
Si-a asteptat 4 ani sotul, prizonier într-un lagãr din Rusia!
“Stiti, tata a fost luat în rãzboi. Si, în 1944, mama a primit acasã rãspuns cã a murit. Avea 3 copii si… vã închipuiti. Era greu, sãrãcie, ca dupã rãzboi. Mama simtea cã tata n-ar fi murit. S-a apucat sã îi facã pomeni, cã asa era traditia, dar a refuzat sã îi dea hainele de pomanã. A spus cã nu le dã; pânã nu se va întoarce si ultimul om de la rãzboi, ea hainele nu le va da. Si asa au trecut 4 ani! Acum te întrebi, cine ar mai astepta 4 ani un om despre care ti s-a zis cã a murit?! Ea l-a asteptat. Nu s-a recãsãtorit. În 1948, tata s-a întors din lagãr. A scãpat. A ajuns în gara Husiului, încãltat cu papuci de lemn, cum era odatã la baia popularã. Asa s-a întors din Rusia. Si ne povestea cã s-a oprit în garã si a întrebat oamenii dacã nu cumva mama s-a recãsãtorit, ca sã stie sã nu mai vinã la casa noastrã, ci sã meargã la pãrinti. A început sã plângã în momentul când a auzit cã mama l-a asteptat si a venit într-o fugã acasã. Si au mai trãit împreunã alti 36 de ani. Tata a murit în 1983, la 84 de ani.”, povesteste Ana, cu ochii umeziti de lacrimi.
