 copy.jpg "a")
SÃRBÃTOARE Una dintre personalitãtile extraordinare, cu care orasul Husi se mândreste în memorabile lectii de istorie si a cãrui nume, spre cinstire, a fost dat uneia din scolile ambitioase din municipiu, este juristul Anastasie Panu, un om politic formidabil, care, pe vremea lui Cuza, a fost desemnat presedintele Consiliului de Ministri si Ministru de Interne. Sãptãmâna trecutã, Scoala Gimnazialã “Anastasie Panu” a fost sãrbãtoritã de elevii si cadrele sale didactice, prilej numai bun pentru toti de a rememora personalitatea celui care, desi nu s-a nãscut la Husi, a luptat foarte mult pentru modernizarea acestui orãsel.
“Conducerea scolii, reprezentatã de doamna profesoarã Oana Benchea, managerul institutiei, precum si de Carmen Sãcãleanu, director adjunct, au organizat, împreunã cu toti profesorii si învãtãtorii, evenimente festive, care sã dea o atmosferã de sãrbãtoare, cãutând sã implice toti elevii, de altfel, dornici sã creeze momente artistice deosebite. Joi, 4 decembrie, la Primãria municipiului Husi au avut loc douã spectacole artistice, în care s-au prezentat momente muzicale, de actorie, de dans, fiind implicati copii de la clasele I – VIII. Vineri, cadrele didactice si elevii au putut face în clase activitãti prin care imaginea scolii sã fie promovatã, pe baza creativitãtii copiilor: s-au organizat mici expozitii, s-au realizat afise, fotografii, portofolii, reprezentative pentru fiecare clasã. S-au organziat competitii sportive, iar, în final, a fost programatã o reuniune a cadrelor didactice, excelentã pentru concluzii, dar si pentru trasarea unor proiecte viitoare”, au spus reprezentantii Scolii Gimnaziale “Anastasie Panu”.
Anastasie Panu: “Mie sã cuvine lacrãmile si blestemele vãduvelor, dacã as fi cãlcat drepturile lor”!
Cu acest prilej, copiii au aflat mai multe despre cel care le patroneazã spiritual scoala. Anastasie Panu a fost un celebru jurist, un om de stat de-o importantã deosebitã si apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. El s-a nãscut la Iasi, în 1810, dar a ajuns la Husi, în calitate de magistrat, în 1845. Sub domnia lui Cuza, Anastasie Panu a fost Președintele Consiliului de Miniștri și Ministru de Interne. Ei bine, nu demult, printre atâtea documente importante, câte detine Biblioteca municipalã “Mihail Ralea”, a fost scoasã la ivealã o savuroasã corespondentã, dintre Anastasie Panu si Mihail Kogãlniceanu, pe atunci seful Lucrãrilor Publice, în care ambii vorbeau despre modernizarea Husului, dar si despre firea husenilor, deloc… maleabilã. Planificarea unei sosele în locul „Ulitei Mari” a târgului, care presupunea, cum era firesc, o serie de demolãri, i-a supãrat rãu pe localnici. Drumul impunea dãrâmarea unor “barãci” improvizate, în care unii negustori locali îsi vindeau mãrfurile. Anastasie Panu era, la vremea aceea, reprezentantul Departamentului la nivel local si unul dintre cei care ar fi vrut ca orasul sã se modernizeze cât mai grabnic. Degeaba însã: când a dispus demolarea maghernitelor care stãteau în calea proiectului, husenii… s-au aprins! De aici si pânã la revoltã si jalbe trimise grabnic la Bucuresti, n-a mai fost decât un pas. În plângerile lor, acestia scriau cum a venit Anastasie Panu, „om nemilos”, ca sã le dãrâme dughenele, spre disperarea vãdanelor si a negustorilor “saraci”. Odatã ajunsã jalba la Kogãlniceanu, acesta îi scrie personal lui Anastasie Panu si i se adreseazã, solidar, dezamãgit de „mincinile si urzelile” nãscocite în reclamatie. „…Într-un chip nu pot crede cã partea sãnãtoasã (înteleg în minte) a populatiei din acel oras ar fi dorit ca statul quo de astãzi sã se pãstreze si cã sã nu se facã sosele, în privire cã Husii nu este la loc plifticos cum zice pomenita jalbã”, îi scrie Kogãlniceanu lui Anastasie Panu, contrariat de faptul cã husenii se împotrivesc modernizãrii orasului, pârându-l la Bucuresti. “Aceastã petitie e retrogradã, ea este afarã de adevãr, din timp si chiar din circonstantã. Este fals cã ulita s-ar afla locuitã de vãduve si sãrace dupã cum zic ei, care nu ar avea nici o închipuire, afarã de trei vãduve si doi negutitori nevoiesi, toate dughenile din Ulita Mare sunt ale unor oameni cu stare, pânã la 2000 de galbeni; cele mai multe dugheni sînt ale Dobrestilor, dintre care unul este prezidentul Eforiei si care unelteste intrigi si urzeste asemenea petitii. (…) Toti acestia însã sînt negutitori cu tãrãbi si soproane, desi unii se aflã boieriti. În fine, petitia e atât de retrogradã si mincinoasã încât de mai multe ori, vrând a o replica, din cuvânt în cuvânt, cum poate d-ta ai dori, am tresãrit de indignatie si n-am putut a vã face decât un rãspuns fãrã îndoialã necorespunzãtor (…) Departamentul n-ar trebui sã primeascã nicidecum petitia asta. El a pus odatã încredirea în mine aicea. Responsabilitatea binelui sau a rãului a datorit dar sã o lase asupra-mi. Mie sã cuvine lacrãmile si blestemele vãduvelor, dacã as fi cãlcat drepturile lor”, i-a rãspuns lui Mihail Kogãlniceanu, Anastasie Panu, amendând, cu destulã supãrare, criticile, se pare, nedrepte, ale husenilor acelor timpuri.
