SHOWBIZ LA STAT… Dupã o întâlnire cu o fostã învãtãtoare venitã sã-si rezolve o problemã la Primãria Suletea, în mintea primarului comunei a încoltit ideea creãrii unui podcast în care invitati sã fie fostii învãtãtori si profesori care au profesat la unitãtile scolare din comunã. Adicã sã creeze un studio de televiziune în cadrul primãriei si bineînteles în calitatea sa de sef sã modereze emisiuni cu profesorii pensionari. E doar un prim pas, ca apoi, pe bani publici sã facã precum primarul de la Voluntari (orasul de lângã Bucuresti), Florentin Costel Pandele, tot felul de emisiuni, inclusiv politicã si apoi un post TV (n.r. la Voluntari, din primãrie, emite Metropola TV). Si acesta spune cã nu are bani sã plãteascã iluminatul public. La Voluntari, situatia financiarã a primãriei permite, dar la Șuletea nu prea
Primarul Ciprian Robert Tamas din Suletea le cere pãrerea suletenilor despre o idee care i-a încoltit în minte. Prin intermediul grupului de Facebook „Suleteni de pretutindeni”, edilul îi întreabã dacã ar fi interesati de crearea unui podcast în care invitati sã fie fosti profesori si învãtãtori ai comunei, care vor sã povesteascã despre anii în care au profesat, cu bune si cu rele, despre generatiile de elevi cãrora le-au pus stiloul în mânã si despre problemele cu care s-au confruntat de-a lungul carierei. „Vrem sã pãstrãm vie memoria scolii de altãdatã! Dragi suleteni de acasã si de pretutindeni, avem o idee frumoasã si vrem sã aflãm dacã sunteti de acord cu ea. Ne propunem sã invitãm, pe rând, toti fostii învãtãtori si profesori ai comunei Suletea care mai sunt printre noi, la sediul Primãriei, pentru o serie de discutii tip podcast, în care sã depãnãm amintiri despre scoala de altãdatã, generatiile de elevi, iernile grele, bucuriile si greutãtile meseriei de dascãl, dar si despre învãtãmântul din perioada comunistã, cu bune si cu mai puțin bune. Ideea a prins contur astãzi (marti, 10 noiembrie, n.r.), într-o întâmplare cât se poate de fireascã. Am întâlnit-o prin Primãrie pe doamna învãtãtoare Eliza Drutu, venitã sã-si achite factura la apã. Am invitat-o la un pahar cu apã si i-am împãrtãsit propunerea noastrã. M-am bucurat sã vãd cã a îmbrãtisat cu entuziasm aceastã initiativã! Ce spuneti, vã place ideea? Pe cine dintre fostii dascãli v-ati dori sã-l revedeti si sã-l ascultati povestind cu noi amintiri din perioada când le-ati fost elevi? Vrem sã le oferim acestor oameni respectul si recunostinta pe care le meritã si sã pãstrãm pentru generatiile viitoare povestile unei scoli care a format oameni. Respect, pretuire si recunostintã tuturor dascãlilor care au lãsat urme în istoria si în sufletele oamenilor din Suletea! Nu trebuie uitati niciodatã!”, este mesajul postat de primarul Ciprian Robert Tamas pe grupul „Suleteni de pretutindeni”.
Am citit articolul dumneavoastră și nu pot să nu remarc cât de ușor poate fi transformată o inițiativă frumoasă, pornită din respect pentru oameni, într-o poveste cu iz de scandal.
Titlul „Showbiz la stat” și comparația cu televiziunea de la Voluntari reprezintă o interpretare tendențioasă și o dezinformare crasă cu privire la intenția și scopul acestei inițiative.
Ca să fie foarte clar pentru toată lumea: **NU construim niciun studio de televiziune, NU înființăm niciun post TV, NU cheltuim bani publici și NU urmărim nicio miză politică!**
Vrem să facem ceva mult mai simplu și, în opinia noastră, mult mai valoros: să-i aducem în fața comunității pe foștii învățători și profesori ai Șuletei, să le ascultăm poveștile, să ne amintim de generațiile de elevi, de școala de altădată, de bucurii, de greutăți și de oamenii care au contribuit la formarea atâtor generații.
Iar dacă autorul articolului ar fi citit cu atenție mesajul nostru și ar fi urmărit reacțiile oamenilor, ar fi observat că inițiativa a avut deja o rezonanță extraordinară. Foști elevi, oameni care au terminat școala la Șuletea cu zeci de ani în urmă, și-au exprimat dorința de a-și revedea dascălii, de a-i saluta, de a-i asculta și de a depăna împreună amintiri.
**Și știți cât costă această inițiativă? ZERO LEI!**
Discuțiile vor fi realizate simplu, cu mijloacele pe care le avem la dispoziție, transmise LIVE pe grupul de Facebook „Șuleteni de pretutindeni”, exact așa cum am comunicat cu oamenii în toți acești ani.
De altfel, modul meu de a face administrație și de a comunica transparent cu cetățenii a fost întotdeauna acesta. Am făcut live-uri pe Facebook, am prezentat proiecte, am răspuns întrebărilor oamenilor și am considerat mereu că administrația trebuie să fie cât mai aproape de comunitate. Nu am descoperit ieri comunicarea online și nici nu am nevoie de un studio de televiziune pentru a vorbi cu oamenii.
Cât despre iluminatul public, subiect pe care îl introduceți în articol într-o asociere absolut nepotrivită, cred că ar fi mult mai corect să discutăm separat despre realitățile financiare ale administrației locale, despre constrângerile bugetare și despre eforturile pe care le facem pentru a menține funcționale serviciile publice. Dar să folosești dificultățile financiare ale unei comune pentru a ridiculiza o inițiativă care nu presupune nicio cheltuială este cel puțin nedrept.
Nu toate lucrurile pe care le face o primărie trebuie să fie despre asfalt, apă, canalizare sau iluminat. Uneori, administrația înseamnă și cultură, memorie, respect, recunoștință și păstrarea identității unei comunități.
**Noi nu vrem să facem showbiz la stat. Vrem să păstrăm vie memoria oamenilor care au făcut istorie în școala Șuletei!**
Iar dacă pentru unii acest lucru nu reprezintă o prioritate, pentru noi și pentru mulți dintre șuleteni contează enorm.
Le mulțumesc tuturor celor care au înțeles inițiativa și au primit-o cu entuziasm. Dascălii noștri merită să fie ascultați, respectați și apreciați cât încă îi avem printre noi!
Cu respect pentru adevăr și pentru oamenii acestei comunități!
Din ciclul.. „n-avem bani, trebuie sa mergeți pe întuneric, dar nu vreți o televiziune?”
Și uite așa, un alt baron local cheltuie banii fraierilor cum vor mușchii lui. Ce să facă cu televiziunea? Desigur, să se promoveze, să se laude cu mărețe realizări, să prostească lumea pe față, până la îndobitocire. Să fie pe scaun până la adânci bătrâneți. Păi nu? Păi da!
un nesimtit, vrea si tichie de margaritar.
O invita si pe fosta nevasta? Nu de alta dar, sa fie poate ii e dor.