Două veacuri de rugăciune. Biserica de lemn din Mălinești a fost sfințită din nou după 200 de ani

Un moment cu o puternică încărcătură emoțională a avut loc joi, la Mănăstirea Mălinești, comuna Gârceni. Biserica de lemn „Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil”, ridicată în urmă cu două veacuri, a fost sfințită de Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, împreună cu un sobor de preoți. Pentru oamenii locului, ziua nu a fost doar una de sărbătoare, ci și una în care istoria, credința și memoria s-au întâlnit, după 200 de ani, sub acoperișul aceluiași sfânt lăcaș. Au fost două secole în care lemnul a păstrat rugăciuni, lacrimi, bucurii și tăceri. Două sute de ani în care generații întregi au trecut pragul bisericii din Mălinești, au aprins o lumânare, și-au botezat copiii, și-au pomenit morții și au căutat, în vremuri bune sau grele, un loc în care să-și așeze nădejdea.

Joi, vechea biserică de lemn a fost din nou în centrul unei zile de sărbătoare. Slujba de sfințire, săvârșită de Episcopul Hușilor, Preasfințitul Părinte Ignatie, alături de un sobor de preoți, a dat locului o emoție aparte. În fața celor prezenți nu se afla doar o construcție veche, ci o adevărată mărturie a credinței care a supraviețuit timpului. Anul acesta se împlinesc 200 de ani de la ridicarea bisericii, construită în 1826, pe locul vechii sihăstrii. Două veacuri în care lemnul și mâinile meșterilor Gheorghe și Teodor au dat viață unui lăcaș care avea să devină parte din identitatea acestui ținut.

O istorie începută cu mult înainte de 1826

Povestea Mănăstirii Mălinești începe însă cu mult înainte ca actuala biserică să fie ridicată. Potrivit informațiilor istorice publicate de Episcopia Hușilor, așezământul este atestat documentar încă din anul 1762, când însemnările vremii aminteau existența unei sihăstrii în această zonă. Printre primele nume legate de începuturile locului se află cel al ieromonahului Nicodim Hudici, considerat primul ctitor cunoscut al schitului. În jurul său și al celor care au ales viața retrasă, în rugăciune și nevoință, s-a conturat povestea unui așezământ care avea să treacă peste veacuri. Mălineștiul păstrează și o legendă legată de Ștefan cel Mare. Se spune că domnitorul ar fi poposit în aceste împrejurimi cu oastea sa, înaintea unei lupte cu turcii, și că ar fi întâlnit un sihastru pe nume Mălin. Tradiția spune că Ștefan cel Mare ar fi făgăduit că va dărui pământ și pădure schitului dacă se va întoarce biruitor. Povestea s-a transmis din generație în generație și a rămas parte din memoria locului, chiar dacă documentele istorice oferă alte repere pentru reconstituirea începuturilor așezământului. În 1826, pe locul vechii sihăstrii, a fost ridicată biserica de lemn cu hramul „Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil”. Meșterii Gheorghe și Teodor au lucrat după tehnici tradiționale, specifice bisericilor de lemn din Moldova.

Și poate că tocmai în această simplitate stă una dintre marile frumuseți ale lăcașului. Lemnul nu a fost doar material de construcție. A devenit, prin mâinile oamenilor, spațiul în care o comunitate și-a așezat speranțele. Pentru oamenii acelor vremuri, biserica nu era doar o clădire. Era locul în care se botezau copiii, se rosteau rugăciuni pentru cei plecați, se cerea ajutor în vremuri grele și se adunau oamenii în zilele de sărbătoare. La 30 octombrie 1830, biserica a fost sfințită de ieromonahul Iorest, cu încredințarea Episcopului Sofronie Miclescu al Hușilor. De atunci, pragul ei a fost trecut de nenumărate generații.