SEMI-ELECTORALÃ… La Bârlad, se contureazã o nouã strategie administrativã: dacã orasul nu se înghesuie la evenimente, evenimentele trebuie sã devinã tot mai multe. Iar dacã nici asa nu e suficient, mai adãugãm niste copii pe biciclete, cîtiva câini pentru adoptie, muzicã, grãtare si, obligatoriu, fotografii cu primarul. Festivalul Ceaunelor este exemplul perfect. Primãria a anuntat editia din 2026 ca pe un adevãrat „weekend cât un oras”, cu trei zile de gastronomie, muzicã, artizanat, concursuri si, pentru a creste probabilitatea ca lumea sã ajungã pânã la Cotu Negru, un concurs de biciclete pentru copii.
Festivalul are, oficial, un buget de 10.000 de lei, pentru sonorizare, DJ, diplome, flori, materiale si servicii publicitare. Separat, Sãptãmâna Europeanã a Mobilitãtii are prevãzuti 30.000 de lei, inclusiv pentru premii si materiale publicitare. Adicã avem o retetã administrativã simplã: ceaun plus bicicletã plus copii plus publicitate egal eveniment de succes. Și mai existã o întrebare savuroasã: unde sunt ceaunele? Pentru cã bârlãdenii au remarcat cã, într-un festival botezat pompos „al Ceaunelor”, grãtarul pare sã aibã si el un rol important. Programul oficial enumerã tocãnite, fasole, sarmale, dar si fripturi si tochituri. Dar poate cã aceasta este adevãrata inovatie a administratiei Boros: festivalul nu trebuie neapãrat sã aibã multe ceaune. Important este sã aibã multe motive pentru fotografii.
Ce bun e nenea primar: ne dã si premii!
Iar aici primarul este prezent: la inaugurãri, la evenimente, printre copii, lângã sportivi, printre participanti. Imaginea administratiei devine astfel foarte simplã: primarul face, primarul organizeazã, primarul participã, primarul zâmbeste. Exact aceeasi logicã poate fi observatã si în cazul CSM Bârlad. În mai 2026, Consiliul Local a aprobat înfiintarea Clubului Sportiv Municipal Bârlad, institutie publicã aflatã în subordinea Consiliului Local, la initiativa administratiei conduse de Boros. Ulterior au fost aprobate structura, organigrama si statul de functii, adicã oamenii agreati de primar cu servicii frumusele. Sportul poate fi, perfect legitim, o politicã publicã. Întrebarea noastrã este alta: cât costã aceastã politicã, ce rezultate produce si dacã banii publici sunt proportionali cu beneficiile pentru comunitate. Pentru cã, altfel, riscãm sã ajungem la o nouã definitie a administratiei moderne: nu conteazã cîti oameni au venit, conteazã sã încapã primarul în fotografie.
