La Sãcel se poate si la Husi nu? Iatã cum a fost salvatã de culturã o garã „nerentabilã”, care risca sã aibã acelasi destin precum cea din orasul viilor

ANTITEZÃ Gara de la Husi este în paraginã si, chiar dacã autoritãtile au repetat pânã au înteles, probabil, si sinele ruginite, cã nu au interes economic pentru readucerea la viatã a rutei Crasna – Husi, un exemplu venit din Maramures ar putea schimba niste perceptii. La Sãcel, gara micutã a cãrei soartã nu era departea de cea de la Husi, a primit o nouã si nesperatã sansã la viatã, devenind un Centru de Artã Contemporanã. Practic, clãirea cu peroanele sale si cu liniile serpuind printr-o zonã verde, izbitor de asemãnãtoare cu ceea ce Husul are, au fost preluate de o asociatie (Asociatia Românã pentru Artã Contemporanã), care, în baza unui protocol cu detinãtoarea gãrii si anume CFR, a pornit un proces de restaurare de bãtrânului loc, pe care sã îl transforme într-un spatiu expozitional, într-un loc unde pasionatii de artã si de inedit, sã poatã bea o cafea, sã discute si sã se bucure de proiectii de film si de alte manifestãri culturale. Iatã, asadar, cum un obiectiv vechi, care pãrea sã nu mai aibã vreun viitor, este readus la o nouã viatã. De ce nu s-ar inspira si Primãria Husi sã facã o asemenea miscare, mai ales cã, pe lângã zona verde de la Sãcel, orasul are si spectacolul viilor, si poate cã si o istorie localã mai intensã si mai usor de valorificat?

În timp ce la Husi, gara cu o istorie de zeci de ani stã în amortire în marginea orasului, lângã sinele ruginite, care încã strãbat pãdurea Dobrinei, într-un alt capãt de tarã, în Maramures, o garã cu destin aproape asemãnãtor cu cea de la Husi, este salvatã de… culturã. Este vorba despre gara din Sãcel, care, este drept, mai are încã activitate, nu este chiar totul suspendat acolo, cum se întâmplã la Husi, dar tot în categoria „nerentabile” era consideratã. Reprezentantii Asociatiei Române pentru Artã Contemporanã, prin fondatoarea Anca Poterasu, au decis cã pitorescul acestui loc si gara în sine, meritã o nouã sansã, o nouã viatã. Chiar ar fi pãcat, au spus acestia, sã lasi pradã buruienilor, degradãrii si indiferentei, o garã cu toatã povestea ei fascinantã de zeci si zeci de ani. Anca Poterasu a povestit cã nu i-a fost usor sã explice celor de la regionala Cluj ce vrea sã facã. Nu întelegeau cum vrea o aosicatie sã ia gara si sã facã acolo expozitii proiectii de filme, o cafenea cu un accent cultural anume. Dacã era vorba sã fie lãsat obiectivul în ruinã, atunci probabil ar fi înteles mai repede decidcentii, însã dacã se punea problema sã se întâmple o transformare culturalã, cei de la CFR si de la Ministerul Transporturilor au înteles…tare greu. Anca Poterasu însã nu s-a lãsat. „Am început de la idee si de la gând, a durat aproape doi ani, pânã am ajuns la Regionala Cluj, de la Regionala Cluj la Ministerul Transporturilor pentru acest parteneriat. Am început cu o chirie si acum suntem în acel parteneriat pe termen lung. De la Ministerul Transporturilor am ajuns la Guvernul României, unde am aplicat la un proiect de finantare. Mi-a luat trei ani sã construiesc aceastã relatie comunã. Nu întelegeau ce vreau sã fac. Erau retinuti si mi-a luat doi ani ca sã le explic”, povesteste Anca Poterasu.

Husenii au acum un exemplu concret. Rãmâne de vãzut dacã îi va inspira sau nu

Întrebarea este de ce la Husi, unde poezia locului poate concura cu oricare zonã frumoasã din tara aceasta, sã nu poatã valorifica gara Husi, printr-o initiativã precum cea de la Sãcel – Maramures? Dacã trenul tot nu va mai veni, de ce nu ar fi gara Husi transformatã într-un loc special, în care privelistea spectaculoasã a dealului împãdurit al Dobrinei, drumul de fier cu toate amintirile lui, poate chiar vreun vagon vechi restaurat si lãsat, fie si pentru decorul sentimental al fotografiile fãcute de vizitatori? Prin 2012- 2013, edilii de la Husi au atras niste fonduri europene pentru promovarea turisticã a Husului. Cu exceptia unei brosuri, nu s-a întâmplat nimic concret nici cu drumul vinului de Husi, nici cu vinoteca localã (o atractie în sine a locului), nici cu alte obiective ale orasului, care meritã sã fie puse în valoare, în sens turistic. Dar cum în tarã, iatã, în situatii relativ asemãnãtoare, sunt arãtate exemple de initiative care pot inspira si pe altii, rãmâne de vãzut dacã alesilor de la Husi le va da prin minte sã salveze gara, printr-o solutie la fel de creativã si ineditã.