Cum a câștigat Vanbet procesul de 600.000 de euro cu DSVSA Vaslui pe despăgubirile pentru focarul de salmoneloză

RĂSTURNARE… Zilele acestea, Fănel Bogos, patronul Vanbet, este vedetă națională după ce toate televiziunile de știri s-au luptat să îl aibă prezent la cele mai importante emisiuni din prime-time. Astfel, omul de afaceri a încercat să povestească atât la Antena 3, cât și la România TV, dar și la Realitatea Plus, cum a ajuns el în biroul premierului Ilie Bolojan, plângându-se că este victima „cumătrului” său, Mihai Ponea, director la DSVSA Vaslui. În timpul emisiunilor, Fănel Bogos a declarat în repetate rânduri că societatea sa a câștigat procesele cu instituțiile de control ale statului privind acordarea despăguburilor pentru focarul de salmoneloză aviară. Redacția „Vremea Nouă” a intrat în posesia motivării Curții de Apel Iași în procesul de peste 3 milioane de lei, pe care Vanbet trebuia să le primească despăgubire. Pe 3 noiembrie 2025, compania condusă de Bogos a obținut o victorie definitivă în procesul purtat cu Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA) Vaslui, după ce instanța ieșeană a anulat dispoziția prin care instituția refuzase plata despăgubirilor pentru pierderile provocate de focarul de salmoneloză aviară. Instanța a obligat DSVSA să aprobe și să plătească decontul aferent celor 89.253 de găini ouătoare eutanasiate și celor 689.460 de ouă trimise la neutralizare. Valoarea decontului menționată în hotărâre este de peste 3,12 milioane de lei.

Litigiul a pornit de la Dispoziția nr. 5834 din 21 martie 2024, prin care DSVSA a respins decontul întocmit pentru pierderile suferite de societate în urma măsurilor luate după confirmarea focarului de salmoneloză aviară. Potrivit hotărârii Curții de Apel, societatea solicitase despăgubiri în valoare de 3.127.569,075 lei, aferente unui efectiv de 89.253 de găini ouătoare eutanasiate și unui număr de 689.460 de ouă expediate la neutralizare. Compania a cerut în instanță atât anularea dispoziției DSVSA, cât și obligarea instituției la aprobarea și plata decontului. În primă instanță, societatea a pierdut. Tribunalul Vaslui a respins acțiunea, considerând că nu fusese respectată obligația de notificare în maximum 48 de ore cu privire la modificările apărute în starea de sănătate a păsărilor. Compania a atacat însă sentința cu recurs, iar dosarul a ajuns la Curtea de Apel.

Disputa privind cele 48 de ore

Una dintre problemele esențiale ale procesului a fost stabilirea momentului de la care trebuia calculat termenul de 48 de ore pentru notificarea autorităților sanitar-veterinare. DSVSA Vaslui a susținut că societatea trebuia să se raporteze la data de 21 noiembrie 2023, când fuseseră observate modificări ale stării de sănătate a păsărilor. Vanbet a contestat această interpretare, susținând, între altele, că la acel moment existau rezultate negative pentru Salmonella și că simpla existență a unor simptome nu echivala cu o suspiciune concretă privind una dintre formele de salmoneloză pentru care legislația prevede despăgubiri. Curtea de Apel a analizat cronologia evenimentelor și a ajuns la o concluzie diferită de cea a primei instanțe. Judecătorii au constatat că, la 21 noiembrie 2023, au fost prelevate probe biologice în urma necropsiilor efectuate de medicul veterinar împuternicit, acestea fiind trimise la laborator pentru efectuarea examenului bacterioscopic. Rezultatele de laborator au venit însă abia la 28 noiembrie 2023 și au indicat infectarea cu Salmonella. Stabilirea tulpinii concrete a avut loc ulterior, în urma analizelor efectuate la București, ale căror rezultate au fost furnizate pe 30 noiembrie. Un element decisiv a fost faptul că societatea a informat DSVSA la 28 noiembrie cu privire la suspiciunea de boală. Tot în aceeași zi, instituția a primit direct de la laborator și buletinul de analiză. Prin urmare, concluzia Curții a fost tranșantă: motivul concret pentru care fusese refuzată plata despăgubirilor, respectiv pretinsa absență a oricărei notificări, „pur și simplu nu se confirmă”.

Când exista, în realitate, o suspiciune de salmoneloză?

Curtea de Apel Iași a mers mai departe și a analizat ce trebuie să însemne, din punct de vedere juridic, o „suspiciune de boală”. Instanța a arătat că obligația de notificare trebuie interpretată în raport cu scopul legislației privind despăgubirea crescătorilor. Aceste despăgubiri nu se acordă pentru orice îmbolnăvire sau mortalitate apărută într-o exploatație, ci pentru anumite boli prevăzute de legislație. Prin urmare, simpla apariție a unor probleme de sănătate în efectiv nu poate fi automat echivalată cu suspiciunea unei boli concrete pentru care se acordă despăgubiri. În cazul găinilor ouătoare, hotărârea arată că reglementarea privind salmonelozele aviare are în vedere anumite serotipuri, între care Salmonella Enteritidis și Salmonella Typhimurium. Curtea a reținut astfel că notificarea relevantă trebuie să aibă la bază „o suspiciune concretă a unei anumite boli”. În cazul Vanbet, acest moment a fost fixat de instanță în data de 28 noiembrie 2023. Curtea a constatat că inclusiv ancheta epidemiologică efectuată de autoritatea sanitar-veterinară indica faptul că suspiciunea concretă de infectare cu Salmonella a intervenit odată cu furnizarea analizelor de laborator. La 21 noiembrie, existau semne de îmbolnăvire, însă cauza acestora nu putea fi stabilită cu certitudine doar în urma examinării clinice. Mai mult, instanța a ținut cont de faptul că, anterior, societatea efectuase mai multe examinări medicale și de laborator pentru monitorizarea stării de sănătate a păsărilor, iar analizele din 10 octombrie, 30 octombrie și 20 noiembrie nu indicaseră o suspiciune de infectare cu Salmonella.

Judecătorii Curții de Apel Iași au stabilit că Tribunalul Vaslui a depășit limitele procesului

MOTIVARE… Victoria Vanbet nu s-a bazat însă doar pe interpretarea termenului de notificare. Curtea de Apel a criticat și modul în care Tribunalul analizase cauza în primă instanță. În motivarea sentinței, Tribunalul Vaslui luase în calcul și presupuse probleme privind normele de igienă și biosecuritate din exploatație, considerând că acestea ar putea justifica refuzul despăgubirilor. Curtea de Apel a arătat însă că motivul concret invocat de DSVSA pentru refuzarea decontului fusese cel referitor la notificare. Eventualele deficiențe privind igiena și biosecuritatea nu constituiseră motivul juridic concret pe care autoritatea își întemeiase refuzul. În aceste condiții, Tribunalul Vaslui nu putea extinde analiza și nu putea introduce, practic, un argument suplimentar pentru justificarea actului administrativ. „Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților”, a amintit Curtea de Apel, subliniind că judecătorul trebuie să se pronunțe asupra celor solicitate fără a depăși limitele învestirii. Instanța de recurs a apreciat că, prin extinderea motivelor care ar fi putut justifica refuzul DSVSA, Tribunalul a produs o vătămare societății, care nu avusese posibilitatea să își formuleze apărările în raport cu un asemenea motiv. Curtea a mai constatat că Tribunalul Vaslui a greșit și atunci când a considerat tardive anumite argumente ale societății privind notificarea medicului veterinar împuternicit. În opinia instanței de recurs, acestea nu reprezentau modificări ale acțiunii, ci argumente și probe prin care societatea își susținea poziția exprimată încă de la începutul procesului.

Decizie definitivă: DSVSA trebuie să aprobe și să plătească decontul

PLATĂ FĂCUTĂ… După analizarea motivelor de recurs, Curtea de Apel a decis casarea în totalitate a sentinței Tribunalului Vaslui și rejudecarea cauzei. Rezultatul a schimbat radical soluția primei instanțe. Curtea a admis acțiunea societății, a anulat Dispoziția nr. 5834/21.03.2024 emisă de DSVSA Vaslui și a obligat instituția să aprobe și să plătească decontul justificat de pierderile provocate de eutanasierea păsărilor și neutralizarea ouălor în urma confirmării focarului de salmoneloză aviară. Hotărârea a fost definitivă. Decizia Curții de Apel a tranșat astfel un litigiu cu o miză financiară de peste trei milioane de lei și, în același timp, a oferit o interpretare importantă asupra obligației de notificare în asemenea situații. Din raționamentul instanței rezultă că termenul prevăzut de legislație nu poate fi desprins de existența unei suspiciuni concrete privind boala pentru care se acordă despăgubirile. În cazul Vanbet, judecătorii au stabilit că o asemenea suspiciune s-a conturat la 28 noiembrie 2023, odată cu rezultatele de laborator, iar notificarea DSVSA a existat chiar în acea zi. În consecință, argumentul care a stat la baza refuzului de plată nu a rezistat controlului de legalitate exercitat de Curtea de Apel. După ce pierduse procesul în primă instanță, societatea a reușit astfel să răstoarne integral sentința Tribunalului Vaslui: actul DSVSA a fost anulat, cererea Vanbet a fost admisă, iar autoritatea sanitar-veterinară a fost obligată, printr-o hotărâre definitivă, să aprobe și să achite despăgubirile.