Doamna manager Georgiana Manole, v-am văzut destul de necăjită în filmulețul lui Saioc, dar, credeți-ne, el e ultima problemă a dumneavoastră! Să ne explicăm! Au fost vremuri în spitalele românești când medicul era șeful cel mare. Bun, rău, simpatic sau enervant, doctorul avea ultimul cuvânt. El stabilea conduita medicală, el ridica sprânceana, el dicta și făcea liniște pe secție. La Spitalul Județean Vaslui, vremurile acelea par să devină istorie. În noua ordine sanitară „răsar” personaje mult mai interesante: micul asistent, fără prea multă pregătire în domeniu, omul care nu operează, nu pune diagnostice, dar fără de care, ai zice, nici perfuzia nu mai picură cum trebuie. Iar când personajul ajunge și asistent-șef, funcția căpăta dimensiunile unui mic voievodat. De ceva vreme, la Spitalul Județean de Urgență Vaslui, un astfel de personaj își umflă din ce în ce mai tare mușchii, iar una dintre poveștile care circulă privește voluntarii. Tineri aflați la început de drum, oameni care vin într-un spital sperând să capete experiență și, firește, să prindă cândva un post. Potrivit informațiilor ajunse la urechile noastre, acestora li s-ar fi sugerat că viitorul lor profesional poate fi „ajutat”, inclusiv în schimbul unor sume de bani. „Nu vă faceți griji, viitorul vostru aici este”, este modelul de promisiune făcută celor care abia intră în sistem. Dar legenda micului voievodat nu se oprește aici. Alte acuzații vorbesc despre colegi care ar obține programe mai convenabile după mici „atenții” în natură: roșii, caș și alte produse din generoasa agricultură rurală. Un fel de bursă paralelă a turelor: ROBOR-ul scade, telemeaua crește, iar schimbul de noapte se mută miraculos în altă parte. Tabloul devine și mai interesant printr-o coincidență familială: soția personajului lucrează, potrivit informațiilor furnizate, pe aceeași secție, ca registrator. Faptul în sine nu dovedește nimic ilegal. Dar într-o instituție publică, asemenea situații fac transparența cu atât mai necesară. Mai ales când peste ele se suprapun alte acuzații, mult mai grave: existența unei afaceri de îngrijiri la domiciliu, presupusa direcționare către privat a unor pacienți cunoscuți prin intermediul spitalului și suspiciuni privind folosirea unor medicamente sau materiale sanitare aparținând unității publice. Aceste lucruri nu pot fi tratate cu „așa se aude”. Din câte știam noi, spitalul din Vaslui nu este nici pepinieră de clienți pentru afaceri particulare, nici depozit en-gros pentru inițiativa privată și nici agenție matrimonială în care familia se instalează confortabil în organigramă. Verificați, vă rugăm!
