Atacul șacalului de la Oltenești sau cum populația plătește factura când statul economisește la prevenție

PE AUSTERITATE… Un șacal turbat a atacat, la începutul acestei săptămâni, o femeie pe un drum public din comuna Oltenești. Cazul nu poate fi tratat drept o simplă întâmplare nefericită pentru că medicii veterinari din județul Vaslui avertizează de aproximativ doi ani că subfinanțarea acțiunilor sanitar-veterinare, inclusiv a măsurilor de combatere a rabiei, riscă să transforme o problemă controlabilă într-un pericol pentru sănătatea publică. Numai că în locul unei prevenții finanțate corespunzător, autoritățile au ajuns acum la soluția de avarie: începe vânătoarea animalelor suspecte. Târziu, abia după ce o femeie a ajuns pe patul de spital, în stare gravă.

Un focar de rabie a fost confirmat luni în localitatea Oltenești, după ce o femeie de 41 de ani a fost mușcată de un șacal în timp ce se deplasa pe un drum public. Animalul a fost ucis, iar probele analizate la Laboratorul Sanitar Veterinar și pentru Siguranța Alimentelor Bârlad au confirmat prezența rabiei. Dincolo de gravitatea cazului, întrebarea la care autoritățile statului român au obligația să răspundă este: cum s-a ajuns aici? Și asta pentru că rabia nu este o boală nouă și nici un adversar necunoscut. Ani de zile, România a reușit să implementeze măsuri de supraveghere, prevenție și control, iar una dintre armele importante împotriva circulației virusului în fauna sălbatică a fost vaccinarea antirabică orală, în special a vulpilor. Însă în ultima perioadă, prevenția a fost slăbită și, așa cum era de așteptat, natura nu a ținut cont de economiile făcute în bugetele instituțiilor.

Virusul nu citește ordonanțe de austeritate

MAREA VÂNĂTOARE… După confirmarea cazului de rabie de la Oltenești, autoritățile sanitare veterinare din județul Vaslui au cerut gestionarilor fondurilor de vânătoare să identifice și să ucidă vulpile și șacalii care prezintă modificări de comportament. Totodată, cadavrele animalelor sălbatice găsite moarte, inclusiv cele ucise în accidente rutiere, trebuie recoltate și transportate la laboratorul din Bârlad pentru testare. Măsura este de înțeles într-o astfel de situație, cu o singură mențiune: vorbim de o intervenție după apariția pericolului. Și aici apare problema de fond. Un stat responsabil nu ar trebui să-și construiască politica sanitară exclusiv în jurul intervenției după ce boala a reapărut, după ce animalul infectat a ajuns într-o localitate și, mai grav, după ce un om a fost deja mușcat. În sănătatea publică, prevenția este aproape întotdeauna mai ieftină decât gestionarea unei crize. Economia făcută ieri la vaccinare, supraveghere și activitatea medicilor veterinari poate deveni mâine o factură mult mai mare, plătită de întreaga societate. În acest sens trebuie privite și avertismentele repetate din ultima vreme ale medicilor veterinari. Potrivit reprezentanților profesiei, problemele legate de rabie și antrax au fost semnalate autorităților de aproximativ doi ani, prin proteste, petiții, informări și intervenții la congrese de specialitate.

„Atât Colegiul Medicilor Veterinari Vaslui, cât și Colegiul Medicilor Veterinari din România au atras atenția de circa doi ani (…) că atât situația rabiei, cât și a antraxului vor fi scăpate de sub control dacă nu se vor investi bani în acțiunile sanitar-veterinare efectuate de medicii veterinari de liberă practică”, avertizează dr. Petru Tășchină, reprezentant al medicilor veterinari din județul Vaslui, care însă a apreciat modul profesionist în care colegii săi de la D.S.V.S.A. acționează atunci când situația o impune. Mesajul său conține însă o observație pe care decidenții ar trebui să o rețină: beneficiarul acestor cheltuieli nu este medicul veterinar. Beneficiarul este statul român și, în ultimă instanță, cetățeanul. Cu alte cuvinte, finanțarea combaterii bolilor transmisibile de la animale la om nu este un „ajutor” acordat unei categorii profesionale. Este o investiție în securitatea sanitară a populației. Cu atât mai gravă este acuzația medicilor veterinari potrivit căreia, în locul unei finanțări corespunzătoare, fondurile destinate acestor activități au fost reduse drastic. Dacă avertismentele profesioniștilor au fost cunoscute de autorități, iar finanțarea prevenției a fost totuși diminuată, atunci statul are obligația să explice public pe ce evaluări de risc s-au bazat aceste decizii.

Cât costă, de fapt, „economia”?

Din nefericire, instituțiile statului român se confruntă de ani de zile cu o tentație de care nu poate scăpa: prevenția este considerată o cheltuială prea mare, asta probabil și pentru că rezultatele ei sunt greu de cuantificat. Spre deosebire de un focar stins, care produce comunicate sau o intervenție de urgență care atrage ședințe, ordine și controale, prevenția eficientă nu produce nimic. Însă tocmai acesta este succesul ei. Când vaccinarea și supravegherea funcționează, animalul turbat nu mai ajunge să muște omul pe ulițele satului. Nu avem victime, nu avem panică, animale suspecte împușcate, probe transportate la laborator și nici oameni internați de urgență la spital. Iar într-un județ care se confruntă cu deplasarea și extinderea unor populații de animale sălbatice, inclusiv urși și șacali, reducerea capacității sanitar-veterinare de prevenție e cu atât mai greu de înțeles. Dr. Petru Tășchină a atras atenția asupra acestor schimbări din fauna județului, invocând apariția unor specii care ridică probleme noi pentru autorități, solicitând, în același timp, „un plan de acțiune concret” și o colaborare rapidă între instituțiile competente.

Când boala ajunge la poarta omului

STAT IMPOTENT…Gravitatea situației de la Oltenești trebuie explicată clar și fără a fi cosmetizată. Rabia este o boală virală care afectează sistemul nervos central și care, odată instalată, este practic fatală. Tocmai de aceea, orice posibilă expunere trebuie tratată ca o urgență medicală. Colegiul Medicilor Veterinari Vaslui le recomandă oamenilor să evite contactul cu animalele sălbatice, precum vulpile și șacalii, mai ales atunci când acestea manifestă un comportament neobișnuit. Un animal sălbatic care se apropie nefiresc de oameni nu trebuie considerat „blând”. Pierderea fricii de om și modificările de comportament pot reprezenta semne de boală. În cazul în care un animal domestic prezintă urme de mușcătură, proprietarul trebuie să contacteze imediat medicul veterinar. Iar orice persoană mușcată, zgâriată ori expusă la saliva unui animal suspect trebuie să solicite de urgență evaluare medicală. În asemenea situații, timpul contează foarte mult. Însă statul român nu poate cere populației să fie permanent vigilentă, în timp ce același stat reduce resursele destinate celor care ar trebui să împiedice boala să ajungă la poarta oamenilor. Iar aici avem adevărata miză a cazului din comuna Oltenești. Nu este vorba doar despre un șacal bolnav și o femeie care a avut nenorocul să-i iasă în cale. Este un avertisment despre ce se poate întâmpla atunci când sănătatea publică este administrată prin economii făcute exact în zona prevenției. Pentru că așa cum am văzut luni, rabia nu negociază cu Ministerul Finanțelor și nici nu așteaptă rectificări bugetare de la centru.