Scepticism – ãsta pare sã fie cuvântul care defineste începutul acestui an. Cu toate cã anul este abia la început, iar teoretic oamenii încã îsi fac planuri, sperante, îsi stabilesc drumuri de urmat si obiective de atins, vasluienii sunt din ce în ce mai neîncrezãtori când se aduce vorba despre asteptãrile pe care le-ar putea avea de la noul an.
Asemeni celorlalti ani de pânã acum, si anul 2012 a fost asteptat, petrecut si în cinstea lui s-au închinat pahare, dar entuziasmul nu a tinut; în zilele urmãtoare linistea s-a asternut. Motivul pentru care în atmosfera începutului de an nu se simte nimic ar putea fi acela cã tot românul stie deja ce i-a rezervat noul an: crizã economicã, scumpiri, dãri la stat, reforme în scoli si spitale, alegeri generale si locale, iar cu asemenea predictii este firesc sã nu îndrãznesti sã speri sau sã gândesti prea departe. Traditional deja, sondajul de final/început de an îi gãseste pe români din ce în ce mai îngrijorati, mai nemultumiti de felul în care trãiesc si foarte siguri pe ei când zic cã anul 2012 va fi un an mai prost ca precedentul. Conform ultimului studiu realizat de Institutul Român pentru Evaluare si Stategie, dar 18% din cetãteni si-au pus ceva sperante de mai bine în cârca anului 2012. Vasluienii nu se dezic de nesiguranta si pesimismul înregistrat la nivel national si nici nu îndrãznesc sã cearã prea multe de la noul an. Pentru cã anul acesta este cel de-al doilea consecutiv care nu aduce nicio veste bunã pentru pensionari, vasluienii trecuti de prima tinerete aproape nu îndrãznesc nimic. “ Ce asteptãri am? Niciuna, m-am sãturat sã astept, degeaba astepti, eu am ajus la concluzia cã trebuie sã supravietuiesti, în rest, nu ai voie sã speri nimic. La vârsta mea poate mi-as dori sã fiu sãnãtos, dar nici asta nu depinde de mine, în rest, nu astept nimic, nu-mi doresc sã schimbe nimic, pentru cã nu avem sansã si nici perspective; un lucru bun am auzit, cicã mãresc ajutorul de înmormântare”, ne-a spus Vasile P, în vârstã de 65 de ani. Nici cei mai tineri nu par a fi mai încrezãtori. La 30 de ani, Alin mãrturiseste: “ De fapt, toti am asteptat ceva, am asteptat cu înflãcãrare anul 2012, sã putem intra iar în pielea Cetãteanului turmentat al lui Caragiale. <<Eu cu cine votez?>> Cu totii ne cunoastem drepturile, obligatiile, dar suntem derutati, abia astept sã mã ameteascã si mai mult gãletile, pixurile, cu toatã campania lor! Sper ca mãcar din cauza ei sã o lase mai moale cu tãiatul din salarii, mãcar poate cu campania lor electoralã îmi garanteazã încã un an locul de muncã”.
