Securitatea comunistă controla aproape în întregime societatea românească. Sute de mii de informatori și colaboratori existau pe „statele de plată” ale regimului opresiv, care făcea totul pentru a anihila orice mișcare de opoziție sau de disidență.
Sărăcie extremă pentru plata datoriei externe Treptat, odată cu creșterea neajunsurilor sociale au fost sporite și măsurile de supraveghere a românilor. Cea mai opresivă perioadă a fost cea a ultimei decade a regimului comunist, în perioada 1980-1989.
Oamenii o duceau foarte greu, dar partidul unic și nomenclatura comunistă nu făceau aproape nimic concret pentru a remedia lipsa hranei, a energiei electrice, a căldurii sau degringolada economiei. Singura misiune se referea la plata datoriei externe, asumată de Ceaușescu în anul 1982, decizie care avea să aducă și mai multă sărăcie în rândul populației.
Răspunsul regimului comunist de la București la creșterea tensiunilor sociale a fost intensificarea represiunii. Securitatea a primit sarcina de a se concentra pe luarea unor măsuri dure de urmărire a nemulţumiţilor, care deveneau tot mai vocali şi al căror număr creştea pe măsură ce condiţiile de trai se deteriorau progresiv. Informatorii erau remunerați financiar și beneficiau și de alte avantaje, în special la locul de muncă.
Citeşte întreaga ştire: Câți informatori a racolat Securitatea în România comunistă. Portretul ideal de colaborator: „Sincer și loial, atașat de organele noastre”
