A murit la numai 60 de ani, cel care a inventat Olimpiada satelor la matematicã, profesorul Aurel Dumitru

SFÂRSIT PREMATUR…A murit fulgerãtor unul dintre profesorii de elitã ai judetului Vaslui. La 60 de ani, Aurel Dumitru, profesorul de matematicã al Liceului „Stefan Procopiu” din Vaslui, s-a stins la Bucuresti, unde se transferase din aceastã toamnã, din dorinta de a fi mai aproape de copii si de nepoti. În aceastã dimineatã, un infarct masiv l-a doborât, când nimic nu prevestea aceastã tragedie. Sotia sa, care la rându-i s-a transferat la Bucuresti, dupã ce ani de zile a lucrat la Trezoreria Vaslui, ne-a spus cum, pur si simplu, profesorul Dumitru a cãzut din picioare si a murit. Nu suferea de vreo boalã si nici cu inima nu mai avusese probleme. Era un om activ, entuziast si care iubea nespus de mult viata. „A fãcut dus, a iesit din baie si, la un moment dat, am auzit asa ca un suierat, cum face aburul când iese din fierul de cãlcat. M-am dus sã vãd ce se întâmplã si atunci l-am vãzut pe sotul meu întins pe jos fãrã suflare. Fãcuse un infarct. Am chemat Ambulanta, dar a fost prea târziu. O orã l-au resuscitat, dar din pãcate nu s-a mai putut face nimic. Acum am rãmas singurã, în Bucuresti si nu-mi vine sã cred cã totul s-a sfârsit. Noroc cã am copiii alãturi de mine si cei trei nepoti”, a spus cu lacrimi în ochi Angela Dumitru. Familia a anuntat cã profesorul Dumitru va fi înmormântat la Bucuresti, iar trupul sãu neînsufletit va fi depus la Capela de la Biserica „Înãltarea Sfintei Cruci”, din strada Balotului, nr. 4, lângã Institutul de Boli Cardiovasculare CC Iliescu. Înmormântarea va avea loc sâmbãtã, la ora 12.00. Familia va anunta în cursul zilei de mâine, în care cimitir va fi înmormântat. Profesorul Aurel Dumitru a lãsat în urmã realizãri de nepretuit, doi copii realizati si trei nepoti care îi erau dragi ca lumina ochilor.

Cariera unui prahovean, „mãritat” la Vaslui… Profesorul Dumitru a inventat Olimpiada Satelor Vasluiene

Prahovean la origine, din comuna Tomsani, satul Mãgula, profesorul Dumitru era mai vasluian ca multi altii. Si-a dedicat 37 de ani judetului nostru, iar pe unde a profesat a performat mereu. A fost profesor în comunele Lipovãt si Muntenii de Jos unde a înfiintat un concurs pentru elevii din mediul rural, care ulterior s-a transformat în Olimpiada Satelor Vasluiene, model dupã care Ministerul Învãtãmântului a creat Olimpiada Satelor din România, la Matematicã. A fost douã legislaturi inspector de matematicã si de management, iar o perioadã destul de lungã a fost directorul Liceului „Stefan Procopiu” din Vaslui, în perioada când lotul de olimpici vasluieni la Informaticã la Olimpiada Nationalã era în proportie de 90% din elevii sãi. Odatã cu începerea noului an scolar, s-a mutat la Bucuresti, la Colegiul Tehnic „Costin D. Nenitescu”, din dorinta de a fi mai aproape de nepoti si de copii. Tot timpul spunea cã aceastã mutare este provizorie, fiindcã se considera la Vaslui, acasã.

Colegii de la Liceul „Stefan Procopiu” Vaslui, socati la aflarea vestii disparitiei profesorului Dumitru

Colegii de la Liceul „Stefan Procopiu” Vaslui au primit vestea cu tristete. Directorul liceului, prof. Ina Clara Vlad a rãmas înmãrmuritã de durere când a aflat de disparitia fostului lor coleg. „Stiam cã are probleme la un picior, cã a fost operat sau urma sã se opereze. Când am auzit ce s-a întâmplat, am crezut cã poate au apãrut complicatii în timpul operatiei, dar nu…. Nu stiu dacã dumnealui stia sã aibã probleme cu inima. Este al treilea cadru didactic care ne pãrãseste anul acesta. A fost un coleg foarte implicat în tot ceea ce fãcea si ca director a fost foarte implicat în activitãtile scolii. De curând îi transmisese unei colege cã e foarte încântat de activitãtile organizate de noi, ne-a felicitat si a zis cã e mândru de noi. Dumnealui era în continuare profesor titular la liceul nostru, dar la începutul anului scolar a cerut detasarea la o scoalã din Bucuresti, pentru a fi mai aproape de familie, de nepoti, acum, cât sunt mici. Dumnezeu sã-l odihneascã în pace! Transmitem condoleante familiei si multã putere în aceste clipe atât de grele”, a spus, printre lacrimi, prof. Ina Clara Vlad.

Mesajul primarului comunei unde profesorul Dumitru a fãcut carierã

Primarul comunei Lipovãt a rãmas fãrã cuvinte. L-a pretuit mult pe tânãrul profesor de atunci, care a trecut pragul scolii si care a fãcut atâtea performante cu elevii din comunã. „M-am întâlnit prin luna septembrie cu el, pe lângã Judecãtorie, si nu mi s-a pãrut cã avea probleme de sãnãtate. Am stat putin de vorbã, mi-a povestit ce a mai fãcut în ultima perioadã, iar apoi ne-am despãrtit. Nu m-am gândit cã aceea ar putea fi ultima datã când stau de vorbã cu el. În seara aceasta am aflat cã nu mai este printre noi. Mare pãcat, pentru cã era un profesionist, un profesor dedicat elevilor. A fost profesor si la scoala din comuna Lipovãt, si-a respectat profesia, a învãtat generatii de elevi matematicã, eu nu am decât cuvinte de laudã la adresa lui. Dumnezeu sã-l odihneascã în pace si multã putere familiei”, a transmis primarul Valerian Hriscu.

Adrian Talasman, camaradul profesorului Dumitru, plânge la disparitia unui „titan”

Presedintele Societãtii de Stiinte Matematice – Filiala Vaslui, profesorul Adrian Talasman, de la Liceul Cuza Vodã din Husi, ne-a spus cã astãzi a murit un „titan”, un dascãl desãvârsit, un inspector vizionar, dar si un matematician de exceptie: „Aproape nu-mi vine sã cred cã vorbesc la trecut de bunul meu prieten Aurel Dumitru. Mi-a fost mentor, îndrumãtor si stâlp la început de carierã. A fost omul dreptãtii, care iubea performanta, iar ca inspector de matematicã a fost nu corect, ci unul dintre cei mai buni. Îmi aduc aminte cã atunci când stabilea gradatiile de merit erau luati cei cu rezultate la olimpiadã si dupã aceea erau alesi si ceilalti pe bazã de dosar. Iubea viata mai mult ca oricine, muncea pânã la epuizare si iatã cã acum când a ales sã facã un pas curajos, sã fie alãturi de copii si nepoti la Bucuresti, a clacat. Condoleante familiei si spun cu regret cã sufletul din mine plânge. Mi-a murit un frate, un om cu care m-am înteles din priviri si care a stiut cã Vasluiul are copii geniali, care trebuie doar slefuiti. Si m-a învãtat si pe mine cã timpul alocat în clasã nu e suficient pentru performantã, iar prin concursuri elevii se perfectioneazã. Drum lin la stele, dragul meu prieten si veghezã-ne de acolo de unde esti! Avem nevoie de protectia ta!”