Hușenii cu mâinile goale, motivați să salveze Schitul Vovidenia, ruinat și părăsit de zeci de ani!

DORINȚĂ… Deși doar zidurile au mai rămas din Schitul Vovidenia, cel care veghează de sus către orașul de la poalele Moțocului, hușenii nu vor să renunțe la biserica măcinată de timp și, aparent, atât de aproape de propriul sfârșit! După ce în Sătpămâna Patimilor o hușeancă talentată, Teodora Falcianu, a scris cel mai sensibil poem pentru bătrânul schit, iată că un alt gest vine ca un licăr de curaj, într-o… mare de resemnare. Tânărul Ciprian, care, înainte de Paște, a făcut curățenie la Schitul Vovidenia, alături de alți localnici, a plantat câteva flori și chiar a așezat cuviincios o cruce din beton, în așa fel încât imaginea locului să dea un sentiment bun celor care trec pe acolo, a avut ideea să ceară preoților Episcopiei Hușilor binecuvântarea pentru a se implica într-un demers mai serios de reconstrucție a lăcașului. Printr-un document oficial, a și primit-o. Sigur că, la cum este amplasamentul pe dealul Moțocului, mulți rămân cumva sceptici în privința reușitei, dar mare minune ar fi dacă ceva din acest gând frumos al oamenilor s-ar împlini într-o zi.

Dacă bisericuța din dealul Moțocului i-a ajutat pe hușeni, prin speranța pe care a putut să le-o inspire de acolo, de sus, de deasupra orașului, acum a venit rândul hușenilor să vină în ajutorul bătrânului Schit. Și nu este „prea târziu”, așa cum spun unii, care invocă faptul că din clădirea ridicată în 1938 nu a mai rămas decât câteva rânduri de cărămizi, puțin mai sus de ferestrele lăcașului. Atâta timp cât pe locul sfințit al bisericii a rămas temelia, zidurile, istoria și toată credința Schitului Vovidenia, nimic nu este imposibil, dacă într-o zi cineva chiar și-ar pune în plan să refacă acest lăcaș. Și iată că un hușean a venit cu o idee în acest sens. Ciprian Gavriliță, un voluntar din Huși, a mers cu o adresă la Episcopia Hușilor, unde a cerut o binecuvântare pentru a încerca să facă ceva în sensul reconstruirii lăcașului. Ieri, hârtia cu acordarea acestei binecuvântări a ajuns la solicitant, iar demersul, deși cu o candidă nuanță idealistă în momentul de față, ar putea fi primul pas către un succes civic într-adevăr spectaculos.

„Știu că e în pantă terenul, dar, scuzați-mă, dacă s-a vrut, s-au clădit biserici și pe stânci”

„Am văzut că Episcopia i-a dat binecuvântarea lui Ciprian de a se implica în refacerea bisericii de pe dealul Moțocului. Chiar m-am bucurat pentru inițiativă. Nu știu dacă se va putea face ceva de către oamenii de rând, dar faptul că ei încearcă, printr-o mobilizare a lor, să vadă dacă se poate face ceva, e minunat. Hușenii sunt oameni cu suflet mare”, a scris Adrian, 32 de ani. „M-am născut în Huși și am stat pe Variantă, iar balconul dădea spre dealul Moțocului, drept spre Schitul Vovidenia. Iubesc biserica asta, așa cum îmi iubesc părinții și copilăria. Dacă se fac donații, se adună bani pentru refacerea ei, eu voi dona. Sunt în Elveția de 11 ani, dar m-aș bucura dacă aș ști că atunci când o să mai trec prin Huși, o să pot merge la schit, la deal”, a reacționat și Andreea. „Poate se deschide un cont pentru donații. Sunt printre primii care vor da. Cine nu ține la biserica veche, de la deal, acela nu e hușean. Respect celor care au avut această idee. Știu că e în pantă terenul, dar, scuzați-mă, dacă s-a vrut, s-au clădit biserici și pe stânci. În Italia există așa ceva, am văzut personal. Să ne ajute Dumnezeu să facem cu toții ceva pentru schitul unde a fost și părintele Mina. Sunt mândru de Hușul meu drag”, a spus și Robert Manțu, 36 de ani.