VINDECĂRI… Pericopele evanghelice rânduite de Biserică spre a fi citite la Sfânta Liturghie în Duminicile dintre Învierea și Înălțarea Domnului, ne prezintă o serie de vindecări sufletești și trupești prin care ni se arată marea dragoste a lui Hristos Mântuitorul față de neamul omenesc. Astfel, în Duminica a doua după Paști, vedem cum Toma este vindecat de necredință, în a treia Duminică după Paști femeile mironosițe sunt vindecate de frică și de întristare, în Duminica Samarinencii o femeie este vindecată de desfrânare, iar în Duminica de dinaintea Înălțării, unui orb, care niciodată nu a văzut de când s-a născut, îi este dată puterea de a vedea lumina soarelui și, totodată, de a-L vedea pe Însuși Domnul Iisus Hristos. Astăzi, în Duminica a patra după Paști, Sfântul Apostol și Evaghelist Ioan ne prezintă, în cel de-al cincilea capitol al Evangheliei sale, cum Mântuitorul Hristos îl vindecă pe un om care era paralizat de o vreme îndelungată, de 38 de ani.
Preot Andrei Zăgan
,,În vremea aceea era o sărbătoare a iudeilor și Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care se numea pe evreiește Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăcea mulțime de bolnavi: orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora din când în când în scăldătoare și tulbura apa, și cine intra întâi după tulburarea apei, se făcea sănătos de orice boală era cuprins. Și era acolo un om care era bolnav de treizeci și opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând și, știind că este așa încă de multă vreme, i-a zis: Voiești să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă! Și îndată omul s-a făcut sănătos, și-a luat patul și umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă și nu este îngăduit să-ți iei patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ți patul tău și umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ți-a zis: Ia-ți patul tău și umblă? Iar cel vindecat nu știa cine este, căci Iisus Se dăduse la o parte din mulțimea care era în acel loc. După aceasta, Iisus l-a aflat în templu și i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău. Atunci, omul a plecat și a spus iudeilor că Iisus este Cel Care l-a făcut sănătos.” (Ioan 5, 1-15)
Îngerul Domnului aducea vindecare…
Despre omul din pericopa de mai sus, Evanghelistul ne spune că îndelung își aștepta vindecarea la o scăldătoare din cetatea Ierusalimului, situată chiar la una din intrările în cetate, și anume, Poarta Oilor. Această scăldătoare purta numele de Vitezda, care în traducere înseamnă ,,Casa milostivirii”. În această scăldătoare, la anumite intervale de timp, un înger venea și tulbura apa, iar cel dintâi care intra în apă după tulburare, se însănătoșea, indiferent de boala de care ar fi suferit. Datorită acestui fenomen, la acea scăldătoare era mare aglomerație de oameni bolnavi de felurite boli și, mai mult de atât, momentul tulburării apei producea o mare îmbulzeală.
Suferința singurătății, la fel de dureroasă ca suferința paraliziei
Ajungând la scăldătoare, Mântuitorul îl vede pe acest paralitic și îl întreabă direct: ,,Voiești să te faci sănătos?” Din răspunsul dat de cel bolnav ne dăm seama că el nu știa cine l-a întrebat aceasta, nu știa că Cel cu care stă de vorbă are putere vindecătoare; de aceea, el nu răspunde asemenea altor bolnavi care au fost vindecați: ,,Da, Doamne, voiesc (vreau)!”. El încearcă să dea o explicație faptului pentru care până acum nu a reușit să fie vindecat. Și îi spune Mântuitorului că nu are cine să îl ajute să intre în scăldătoare atunci când se tulbură apa. Aflăm de aici de o altă suferință a omului în afara paraliziei, și anume, suferința singurătății. Deci acest om avea o dublă suferință: și cea a trupului, dar și a sufletului. Mai mult de atât, probabil, nici situația lui materială nu era una decentă, întrucât nu putea măcar să plătească pe cineva să îl coboare în scăldătoare.
Oameni pizmuitori erau și în vremea Mântuitorului
Domnul Iisus nu îl mai întreabă nimic, ci doar îi spune: ,,Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă!” Și îndată omul s-a vindecat și a început să meargă normal, putând să își ducă și patul pe care stătuse țintuit vreme de 38 de ani. Însă, faptul că paraliticul își luase patul său și plecase de la scăldătoare, iscase o controversă între iudeii care fuseseră de față. Această minune a vindecării se petrecuse într-o zi de sâmbătă, iar prin purtarea patului, iudeii socoteau că se încalcă ziua de sâmbătă. În realitate, ei nu erau interesați de faptul că paraliticul își căra patul chiar și într-o zi de sâmbătă, care era ziua de odihnă a evreilor, ci erau deranjați de faptul că încă o dată Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, își arătase puterea dumnezeiască și iubirea Sa față de oameni. Însă și Mântuitorul și omul vindecat i-a lăsat pe aceștia în cârtirea lor și și-au văzut, mai departe de drum. Astfel, cei doi se întâlnesc, de această dată, în templu. Mântuitorul era acolo pentru că obișnuia să le vorbească și oamenilor din templu despre noua Sa învățătură. Cel vindecat era acolo, pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru minunea ce i se întâmplase.
Care este cauza bolilor?
Aflăm acum cauza pentru care omul acela fusese paralizat o vreme atât de îndelungată. Cauza bolii sale fusese păcatul sau păcatele pe care le săvârșise în tinerețe. De aceea, Mântuitorul, cu blândețe, nu îl mustră, ci îl sfătuiește cu discreție: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău.”
Și astăzi, multe din cauzele bolilor întâlnite la oameni sunt cauzate de păcate. Principala cauză a mortalității din țara noastră sunt bolile cardiovasculare și cerebrovasculare, urmate îndeaproape de bolile de plămâni și cele digestive și de ficat. Principalele cauze ale acestor boli sunt patimile alcoolismului, ale fumatului și ale îmbuibării. Tragedia este că, dacă aceste boli apăreau până acum, cu precădere, la oamenii trecuți de 60 de ani, astăzi le întâlnim foarte des la tineri de 40 de ani, de 30 de ani și chiar mai tineri. Aceasta este urmare a faptului că păcatul și patima sunt prezente în viața omului încă din fragedă pruncie. Astăzi, copiii de 10-14 ani nu mai merg la cofetărie să mănânce o prăjitură și să bea un suc, ci merg în cluburi, la restaurante și la terase unde consumă alcool, fumează tutun sau alte substanțe și mănâncă tot felul de alimente chimizate de o industrie alimentară ce a pus stăpânire pe aproape toți oamenii. Nu este vina lor, ci a părinților care i-au născut, i-au crescut, dar nu prea i-au educat așa cum se cuvine. Părinții, și din ignoranță, dar și din ignorare, își lasă copiii în mrejile păcătoase ale internetului sau ale grupurilor riscante de prieteni, iar copilul se autoeducă după un set de valori amăgitoare și perfide. Din păcate, părinții, sclavi ai propriilor lor patimi (alcool, desfrânare, lene, lăcomie etc.), își neglijează copiii și nu mai au răbdare, nu mai alocă suficient timp pentru a relaționa cu proprii copii. Dacă ei nu mai au răbdare cu proprii lor copii, nu mai au răbdare nici cu Dumnezeu… Ce să mai vorbim să aibă răbdare cu un străin? Răbdarea este o mare virtute care, din păcate, este din ce în ce mai puțin întâlnită în sufletul omului din zilele noastre. De aceea, Părintele Cleopa Ilie, despre care a auzit întreg neamul românesc, repeta mereu: RĂBDARE!… RĂBDARE!… RĂBDARE!…
„Oricât de îndelungată a fost așteptarea pentru a primi ceva de la Dumnezeu, întotdeauna trebuie să avem recunoștință atunci când așteptarea ni s-a împlinit”
Dintre toți bolnavii de acolo, Hristos l-a vindecat pe acest slăbănog care a avut o răbdare de fier: 38 de ani el a așteptat să intre primul în scăldătoare după ce se tulbura apa. Oare câte dezamăgiri a trăit acest om în viața sa? Răbdarea și credința sa că un înger al lui Dumnezeu îl va vindeca prin tulburarea apei i-au adus răsplata mult așteptată, vindecarea: însă aceasta nu a fost adusă de îngerul lui Dumnezeu, ci de Însuși Fiul lui Dumnezeu.
Așadar, din Evanghelia de astăzi învățăm că Dumnezeu ne poate ierta de toate păcatele și ne poate vindeca de toate bolile, atât timp cât noi avem răbdare, nădejde și credința în puterea vindecătoare a lui Hristos.
Mai învățăm că, oricât de îndelungată a fost așteptarea pentru a primi ceva de la Dumnezeu, întotdeauna trebuie să avem recunoștință atunci când așteptarea ni s-a împlinit, și să-I mulțumim Domnului așa cum și slăbănogul vindecat a mers la templu pentru mulțumire. Iar această mulțumire trebuie concretizată și în mărturisirea lui Dumnezeu, așa cum și slăbănogul nu s-a oprit doar în a-I mulțumi, ci s-a făcut și mărturisitor al Lui Iisus Hristos, Doctorul trupurilor și al sufletelor noastre.
