DUHOVNIC… Părintele Ionuț Drestaru de la parohia Vinderei crede că cea mai frumoasă rugăciune este cea a întregii comunități, atunci când cu mic cu mare, la Sfânta Liturghie vin la întâlnirea cu Dumnezeu, bătrâni, tineri, părinți și copii. Acesta consideră că de aici izvorăște puterea unei parohii. Părintele ne mai vorbește de „starea de rugăciune” pe care o ating rugătorii cu râvnă. Și ne dă exemplul consăteanului lor, Monahul Enoh Benea care a ajuns la Muntele Athos. Citiți mai jos considerațiile acestuia despre rugăciune și despre frumoasa sa comunitate aflată în vecinătatea mănăstirii de la Grăjdeni, ridicată de Petru Rareș, pe locul unde a fost uns domnitor al Moldovei în anul 1551
Preot Drestaru Ionuț,
Parohia Vinderei
Necesitatea accentuării rolului rugăciunii în viața Bisericii și a credincioșilor în anul 2022 a fost necesară atât ca urmare a contextului restricțiilor cauzate de situația pandemică mondială pe de o parte, dar și pentru că se poate constata că viața de rugăciune slăbește, creștinii având din ce în ce mai mult alte preocupări decât a se ruga, uitând că rugăciunea este temelia vieții și creșterii spirituale a omului. Ȋn cărțile Scripturii Sfinte a Vechiului Testament descoperim numeroase manifestări de rugăciune ale oamenilor sub diferite forme: jertfe, tămâieri, rugi și rânduieli cultice. Toate acestea ne arată dorința arzătoare a omului de a intra într-o comuniune cât mai profundă cu Dumnezeu. Noul Testament aduce o lumină și mai clară asupra importanței rugăciunii. Îl vedem pe însuși Mântuitorul Iisus Hristos luând parte la rugăciunile și slujbele sinagogii și ale templului, dar și retrăgându-se în singurătate pentru a se ruga Tatălui Ceresc. Mai mult decât atât, El îi învață pe Apostoli rugăciunea Domnească Tatăl nostru, care va deveni model pentru celelalte rugăciuni ale Bisericii și cea mai folosită rugăciune. Sfinții Apostoli au pus în practică ceea ce au văzut și simțit la învățătorul lor, respectând dorința Lui, ca prin rugăciune sǎ se facă pomenirea Lui: „…aceasta sǎ faceți spre pomenirea Mea” (Luca 22,19); „…și stăruiau în învățătura apostolilor și în împărtășire, în frângerea pâinii și în rugăciuni” (Fapte 2,42). Ca urmare a acestor realități, și scrierile Apostolilor vor fi pline de îndemnuri, sfaturi și cereri pentru sporirea rugăciunilor.
Fără rugăciune nu poate exista nici Biserica și nici viața creștină
Pentru comunitatea creștină primară, rugăciunea devine o legătură vie și lucrătoare dintre credință și faptele bune, care va susține efortul personal depus în vederea mântuirii. Astfel, rugăciunea percepută de Biserică, ca dialog între om și Dumnezeu, ca prezență și lucrare a Duhului Sfânt în omul credincios, este necesară pentru transformarea lăuntrică a omului. Ea este mijloc de înălțare a omului către Dumnezeu, dar și de pogorâre a harului dumnezeiesc la cei de jos. Aduce multǎ mângâiere, nădejde, pace, bucurie și unește în comuniune pe toți credincioșii de pretutindenea. Hristos Domnul a promis că „unde sunt doi sau trei, adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 19,20), arătând prin aceasta că El este prezent într-un mod mai deosebit lângă aceia care îi împlinesc voia și se roagă Lui. Fără rugăciune nu poate exista nici Biserica și nici viața creștină. Când creștinii nu vor mai avea bucurie, pace și nădejde în suflet, e semn că nu mai este putere în rugăciune. De aceea, este necesară înmulțirea rugăciunii care să sporească pacea sfântă în inimi, să dăruiască nădejde în înfruntarea greutăților vieții și să înmulțească iubirea față de Dumnezeu și față se semeni.
Monahul Enoh Benea de la Muntele Athos, fiu al satului Vetrișoaia, loc unde slujește părintele Drestaru
COMUNITATE EVLAVIOASĂ… O imagine deosebit de frumoasă și grăitoare este rugăciunea întregii comunități creștine, a Bisericii lui Dumnezeu dintr-o comunitate parohială. Cât este de bine și cât este de frumos să vezi adunată la biserică în duh de rugăciune duminica sau în sărbători întreaga suflare a parohiei, cu mic cu mare, bătrâni și tineri, părinți și copii. De aici își are izvorul puterea unei parohii. Prin practicarea cu multă râvnă a rugăciunii – în mod personal și în comun – membrii comunității parohiei vor putea dobândi cu timpul ceea ce Părinții Bisericii numesc „starea de rugăciune”, care îi cuprinde pe toți în iubirea mântuitoare a lui Dumnezeu, fiind o revărsare de har peste har. Parohia noastră, Vinderei, așezată în apropierea unei vechi vetre monahale, mânăstirea Grăjdeni, a dat și dă în continuare vrednici credincioși iubitori de rugăciune. Numeroși monahi și monahii au devenit viețuitori ai renumitelor mânăstiri din țară și până la muntele Athos – monahul Enoh Benea cel simplu și cu inima curatǎ. Pe lângă aceștia, credincioși simpli iubitori de rugăciune frecventează slujbele de noapte săvârșite la mânăstirea Grăjdeni. S-a cristalizat o frumoasă comunitate de rugăciune în parohia noastră, ajungând sǎ devină o tradiție citirea zilnică a Psaltirii și a acatistelor sfinților ocrotitori în posturile mari. Credincioșii de aici reușesc, cu ajutorul lui Dumnezeu, să împletească într-un chip frumos rugăciunea cu milostenia, căci în fiecare lună se organizează oferirea de hrană la căminele de bătrâni și centrele de copii, iar la Crăciun și Paști și la spitalul de psihiatrie din Murgeni. Membrii comunității noastre au înțeles importanța practicării rugăciunii, întrucât s-au și văzut roadele ei. Tot rod al rugăciunii este și noua biserică pusă sub ocrotirea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, a Sfântului Cuvios Mucenic Efrem cel Nou și a Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, mitropolitul Moldovei, începută în iulie 2018 și în prezent ajungându-se la acoperiș. Toate aceste le socotim a fi roade ale rugăciunii îndreptate către Mult Milostivul și înduratul Dumnezeu, de care nădăjduim să ne bucurăm și pe mai departe.
