O sută de ani de la nașterea părintelui Mina Dobzeu!

OMAGIU… Astăzi, 5 noiembrie, părintele Mina Dobzeu ar fi împlinit 100 de ani, dacă nu s-ar fi stins din viață, pe 7 iunie 2018. Sunt hușeni care nu au uitat această zi, mai ales că părintelui Mina îi plăcea să își aniverseze ziua de naștere și să cheme la el oamenii dragi, cărora să le dăruiască tot ceea ce avea mai bun. Era mereu fericit în mijlocul fiilor săi duhovnicești care, la rândul lor, îl vedeau ca pe o binecuvântare și îl iubeau pentru tot ceea ce însemna ca om, ca monah și ca luptător curajos pentru credința ortodoxă. În volumul numit “Părintele Mina Dobzeu, duhovnicul Hușilor”, publicat la inițiativa conducerii Episcopiei Hușilor, în 2021 (editura Horeb),  viața părintelui Mina, așa cum a putut fi ea surprinsă în documentele prezentate în această carte atent realizată, prin strădania editorilor Adrian Nicolae Petcu, pr. Nicolae Cătălin Luchian și Maria Buțcu, este reconstituită în pasaje dureroase. Securiști permanent pe urmele sale, microfoane instalate în chilie, apropiați determinați să raporteze la Miliție fiecare pas al părintelui Mina Dobzeu și, apoi, arestări inevitabile, suplicii și constrângeri – toate acestea au fost așezate de destin pe umerii părintelui, dar, oricât de greu era, nu a fost în firea lui să se plângă de nimic. Cei care citesc acum filă cu filă din volumul dedicat monahului, constată că sunt foarte puține momentele în care părintele Mina a vorbit despre ceea ce a îndurat cu adevărat și despre ceea ce a trăit în închisorile comuniste, dar nu o face pentru a ascunde aceste experiențe dureroase, ci pentru că Mina Dobzeu nu accepta tânguirea și plânsul de propria milă. De pildă, la un moment dat, după o altă arestare abuzivă, când câteva luni a dispărut, efectiv, de la Episcopie, iar hușenii s-au îngrijorat, întrucât nu știau nimic despre el, la revenirea acasă, părintele a avut tăria de a nu povesti  nimic din cele îndurate. Era felul său de a nu mai răspândi suferința  nici măcar prin mărturisiri către cei dragi. Îndura și ținea ce era greu și spinos pentru sufletul său șI apoi mergea înainte după îndemnul propriu, încrustat până și pe piatra sa de mormânt: “Uită răul, rabdă mult, iartă totul”!