Micul agricultor, mai bine sărac decât cooperator: preferă să-şi arunce legumele la gunoi, decât să le vândă la preţ mic

De-a lungul timpului, cererea s-a schimbat, iar piaţa s-a „adaptat“. Dacă până în urmă cu câţiva ani erau la mare căutare fructele şi legumele de import, mai frumoase, mai ieftine – sunt subvenţionate de statele de unde provin – şi mai rezistente, acum sunt la mare căutare fructele şi legumele autohtone. Atât de căutate, încât comercianţii nu ezită să falsifice etichetele, vânzând importuri drept produse româneşti: pe drumul spre Giurgiu se vând pepeni – abia aduşi din Turcia şi Grecia – sub eticheta „de Dăbuleni“, cu mult înainte ca adevăratele lubeniţe olteneşti să se coacă. Mai mult, aşa cum a demonstrat un fermier din Olt, o reţea de supermarketuri a vândut roşii din Turcia şi ardei gras din Macedonia marcându-le drept „produs românesc“. În aceste condiţii, ar putea părea paradoxal că micii fermieri au ieşit din nou să protesteze, pe 12 august, cerând Guvernului „deblocarea şi ieşirea din această situaţie critică şi fără precedent în care se află ţăranul şi ţăranca din România, ferma de familie şi gospodăria ţărănească“. Reprezentanţii Uniunii Salvăm Ţăranul Român au acuzat lipsa de viziune şi de programe pentru micii fermieri, care sunt în pragul falimentului. „Importurile masive de produse agroalimentare, în special legume şi fructe, au sufocat producţia internă. Lipsa de viziune şi de programe pentru Micul fermier, nestimularea în mod real a asocierii în vederea integrării producţiei interne în lanţul scurt de aprovizionare au dus Ferma de Familie în pragul falimentului“, afirmă organizatorii protestului.
Citeste mai mult: adev.ro/r00yxz