SĂRBĂTOARE… În fiecare an, pe 21 mai, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sf. Constantin cel Mare și a mamei sale Elena, numindu-i “cei întocmai cu Apostolii”. Și aceasta pentru deosebita activitate misionară desfășurată, ca adevărați trimiși ai lui Dumnezeu pe pământ, în secolul al IV-lea. Peste 1,8 milioane de români își aniversează onomastica de sărbătoarea Sfinților Mari Împarați Constantin și Elena. Dintre cei 1.820.032 de români aniversați, 746.409 sunt bărbați, iar 1.073.623 sunt femei.
În ziua de 21 mai, în calendarul popular este o sărbătoare a păsărilor de pădure, numită Constantinu Puilor sau Constantin Graur. Se crede că în această zi, păsările își învață puii să zboare. În această zi, era interzis să se muncească iar, prin odihna de la muncile câmpului, se credea că recoltele nu vor fi mâncate de păsări. Ziua de Constandinu Puilor era ultima zi în care se mai semănau porumbul, ovăzul și meiul. În popor se spune că tot ce se seamănă după această zi se usucă. Este ziua în care păstorii hotărăsc cine va fi baci, unde se vor face stânele și pe cine vor angaja să le păzească pe timpul pășunatului. Se măsoară și se înseamnă pe răboj laptele de la oile fiecăruia. Pentru apărarea de forțele malefice, țăranii stăteau în jurul unui foc. Prin fumul de la acest foc erau trecute și oile, ca să fie ferite de rele, pe timpul cât vor sta singure, la stână.
Constantin cel Mare- libertate deplină creștinismului!
Sf. Împărat Constantin cel Mare (306-337) este una din personalitățile de seamă ale istoriei universale. Până la el, Biserica creștină a îndurat, vreme de 300 de ani, persecuții grele din partea împăraților romani. Convertirea lui la creștinism a însemnat o mare cotitură în istoria omenirii și s-a făcut prin intervenția directă a lui Dumnezeu. Dacă în cazul Sf. Ap. Pavel o lumină puternică, pe drumul Damascului, îi va schimba viața, făcându-l din prigonitor al creștinilor cel mai mare apostol al neamurilor, în cazul Sf. Împărat Constantin, în ajunul luptei cu Maxențiu, o lumină sub forma Sfintei Cruci i s-a arătat pe cer, ziua în amiaza mare, deasupra soarelui, însoțită de mesajul: “Întru acest semn vei învinge”. Iar noaptea, în timpul somnului, i s-a arătat Mântuitorul Iisus Hristos, cerându-i să pună pe steagurile soldaților monogramul HRISTOS (XP), spre a le servi drept semn protector în lupte. Și, într-adevăr, în lupta care a urmat de la Pons Milvius (Podul Vulturului), de lângă Roma, din 28 octombrie 312, Constantin cu o mică armată (15.000 soldați), îl va învinge pe Maxențiu, care avea o armată de zece ori mai numeroasă (150.000 soldați). Rezultatele intervenției divine în convertirea împăratului nu au întârziat să apară. În ianuarie 313, prin Edictul de la Milan, Împăratul Constantin cel Mare, acordă libertate religioasă deplină creștinismului, care astfel devenea o religie permisă în Imperiu. Totodată, erau anulate toate hotărârile anterioare luate împotriva creștinilor și se retrocedau acestora lăcașurile de cult și averile confiscate de împărații precedenți. Sf. Constantin cel Mare nu s-a rezumat numai la acordarea de libertate Bisericii creștine, ci a devenit protectorul și misionarul ei, favorizând-o prin tot ceea ce a putut, mai ales prin actele emise ulterior. În toate aceste măsuri întreprinse în favoarea creștinilor, Sf. Constantin a fost îndrumat și consiliat de mama sa, Sf. Elena, o creștină evlavioasă. De acum, împăratul va emite legi cu profund caracter creștin. Astfel, a dat episcopilor și preoților dreptul de a elibera sclavi și a-i proclama liberi în Biserică. Acordă episcopilor sume importante din tezaurul statului pentru ridicarea de biserici și desfășurarea de acțiuni filantropice. Interzice aruncarea (uciderea) copiilor și vinderea lor, care era o practică răspândită în Imperiu, prin acordarea de ajutoare părinților săraci.
Împăratul Constantin a schimbat ziua liberă din sâmbătă în duminică!
Printr-o lege, în anul 321, Sf. Constantin cel Mare a generalizat, ca zi de repaus în Imperiu, duminica, ziua de odihnă a creștinilor. Pentru unitatea Bisericii creștine, în anul 325, convoacă prima adunare a episcopilor din lume (318 Sf. Părinți), la Miceea, pentru a lua în discuție erezia lui Arie, care tulbura Imperiul. Sinodul și-a desfășurat lucrările în palatul imperial, iar împăratul a prezentat deschiderea și închiderea lucrărilor. De asemenea, hotărârile luate de către episcopi au fost semnate de împărat și promulgate ca edicte imperiale. Sf. Constantin și mama sa, Elena, au construit numeroase biserici în Constantinopol, Roma, Nicomidia și alte orașe, dar mai cu seamă în Țara Sfântă, la Ierusalim, în locurile marcate de prezența Mântuitorului Iisus Hristos. Sf. Elena va merge personal la Ierusalim și va întreprinde numeroase săpături, până va descoperi lemnul Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul. Sf. Constantin cel Mare va trece la cele veșnice, pe 22 mai 337, fiind înmormântat cu mare fast în Biserica Sfinții Apostoli, din Constantinopol, ctitoria sa. Pentru meritele sale deosebite și mai ales pentru marile servicii aduse creștinismului, Biserica l-a cinstit în chip deosebit, trecându-l în rândul Sfinților și numindu-l “Cel întocmai cu Apostolii”. Și aceasta, pentru că a contribuit asemenea unui apostol, la propovăduirea și răspândirea creștinismului, nu la nivelul unei cetăți sau ținut, ci în întreg Imperiul Roman.
