Artistul de la Husi de care nimeni nu are nevoie! (FOTO)

TRIST… Zadarnic ai talent si zadarnice sunt toate sperantele, dacã nimeni nu te sustine în tot sacrificiul tãu pentru artã! O dovedeste încã o datã cazul tânãrului Liviu Pricop din Husi, cel care, la începutul acestui an, a început sã sculpteze cu seriozitate, crezând cã anume de aici va începe visul sãu de a deveni un… creator de frumos. Cu banii adunati la muncã peste hotare, acesta si-a cumpãrat marmurã, scule, argilã si a crezut cã va fi sustinut cumva. Nici vorbã însã. Desi si-a arãtat public primele lucrãri, scotând la poarta casei bustul lui Constantin Brâncusi, în afarã de felicitãri nu a primit nicio ofertã, niciun semn ca ar interesa pe cineva talentul sãu. Deznãdãjduit, recunoaste cã nu mai are niciun ban si trãieste de azi pe mâine, cãci tot ce a avut, a investit în materiale si uneltele necesare. „Un visãtor! Acest bãiat este un visãtor, care nu întelege cã trãim vremuri în care tot ceea ce faci trebuie sã aibã un profit. Arta nu se mai cautã, ci banul. Iar la noi, în judetul nostru mai ales, niciun artist adevãrat nu câstigã din creatia lui niciun leu de-o pâine, pe zi”, a fost comentariul unuia dintre cei care l-au apreciat pe husean, dar nu i-au dat, de la bun început, nicio sansã. „O sã mã reîntorc la muncã în Italia. O sã vãd ce-o sã fac”, spune, dezamãgit, Liviu Pricop.

Entuziasmul cu care, la începutul acestui an, huseanul a investit în piatrã si unelte, cam tot ceea ce strânsese peste hotare în câtiva ani de muncã, a stârnit mirare si apreciere. Dar, din pãcate, lucrãrile cu care huseanul credea cã ar putea impresiona pe cineva si cumva oamenii care vor dori diferite lucrãri, se vor îndrepta spre el si îl vor solicita în acest sens, au rãmas în atelierul sãu improvizat în grajdul vacii. S-a apucat si de chipurile în argilã ale lui Mihai Eminescu si Ioan Alexandru Anghelus, dar truda încã pare sã nu-si gãseascã sensul. Acum a rãmas fãrã bani si îsi dã seama cã acele felicitãri pe care le-a primit în urmã cu o lunã, nu-l pot ajuta cu nimic. „Voi pleca, pentru cã nu am de ales. Nu as vrea, dar aici nu e nimic de fãcut”, spune huseanul. În Italia a lucrat în constructii, pe un utilaj, dar si ca grãdinar. „Nu mi-e fricã de muncã, mereu am muncit. De mic am muncit, pentru cã am crescut într-o familie necãjitã si am învãtat sã câstig banul cinstit din copilãrie. Acum însã am sperat sã fac ceva cu pasiunea mea. Eu pot sculpta, pot face dintr-un bustean, o masã, un obiect frumos, orice place ochiului, dar cine are trebuintã aici de tot ce pot eu face? Nimeni. Acum astept niste rãspunsuri, dar nu sper prea mult”, spune tânãrul în vârstã de 35 de ani. Cu mâinile sale, el poate face din bucãti de piatrã sau lemn, obiecte de-o frumusete deosebitã. Din pãcate, nimeni nu are nevoie de ceea ce ar putea face el frumos. Cel putin, pânã acum asa pare.

Dupã entuziasmul vorbelor de laudã, nu a mai rãmas nimic…

De reamintit cã Liviu Pricop a ajuns în atentia publicã în acest an, dupã ce a scos la poarta casei sale sculpturile sale dedicate marelui Constantin Brâncusi. A vrut sã aducã un omagiu personalitãtii de care se simte cel mai atasat, însã, totodatã, spera ca va atrage atentia asupra sa si asupra talentului sãu. Nu stia cum ar putea începe o carierã de sculptor, mai ales cã nu are studii în acest sens, dar a sperat ca harul sã îi fie de ajuns, atunci când va fi sã impresioneze cu creatiile sale pe cineva. Nu a fost asa, cãci, dupã entuziasmului generat de laudele si felicitãrile multora, acesta a rãmas singur, cu lucrãrile sale, fãrã bani si cu fãrã o perspectivã clarã. „Am spus cã dacã în România nu voi putea sã sculptez, iar oamenii sã aprecieze ce fac, sã îmi solicite sã le fac lucruri frumoase, plãcute, atunci voi pleca înapoi sã muncesc peste hotare. Îmi pare rãu, sunt dezamãgit. Dar nu am nicio putere sã schimb nimic”, spune tânãrul.