LACRIMI SI DURERE
TRIST…A nins cu fulgi mari la înmormântarea Ramonei, sute de oameni au condus-o pe ultimul drum. Ramona Bejenaru a fost, timp de aproape 20 de ani, secretarã la Finantele din Vaslui. O femeie frumoasã, veselã, care avea pentru fiecare contribuabil care îi trecea pragul câte un cuvânt frumos si un zâmbet. Probabil de aceea, ieri, curtea bisericii Adormirea Maicii Domnului s-a umplut cu sute de oameni, care au aprins o lumânare si au vãrsat o lacrimã, în memoria unei femei care a devenit, fãrã sã stie!, un simbol al Fiscului de la Vaslui. Cu glasul gâtuit de emotie, Ion Pavãl, fostul sef al Ramonei, i-a multumit fostei sale colege pentru cei 15 ani petrecuti împreunã, în timp ce, afarã, în curtea bisericii, zeci de femei plângeau destinul crunt al frumoasei Ramona.
Se spune cã nu existã durere mai mare pentru un pãrinte decât sã-si îngroape propriul copil. Pentru familia Bortã, Marian si Elena, din Muntenii de Jos, oameni ajunsi la vârsta întelepciunii, ultimele zile au fost un cosmar. Cei doi soti au stat la cãpãtâiul fetei lor, Ramona, plângându-si durerea. Le-au fost alãturi fiica Ramonei, sotul acesteia, fratele femeii, numerosi prieteni si cunoscuti. Pentru cã, trebuie sã recunoastem, secretara frumoasã si veselã de la Finante a stiut sã se facã plãcutã, pentru mii de contribuabili care i-au trecut pragul. Sute de oameni au participat ieri la funeraliile Ramonei Bejenaru, foarte multi finantisti, unii iesiti la pensie de câtiva ani, dar si oameni care doar au stat de vorbã si au primit o îndrumare de la secretara AJFP Vaslui, cum era cunoscutã în vechea structurã a finantelor municipale. Tãcuti, cu capetele plecate, pe un frig pãtrunzãtor, toti cei care au iubit-o pe Ramona au tinut sã o conducã pe ultimul drum, în timp ce afarã ningea frumos, ca într-o poveste de demult. Unele colege spuneau cã, la finele anului trecut, era optimistã si întreba în stânga si în dreapta cum e sã fii bunicã, pentru cã fiica sa îi va dãrui un nepot. Se întreba dacã va fi o bunicã bunã si astepta cu nerãbdare momentul. Dar, nu a mai apucat. „Sã te ierte Dumnezeu, Ramona, pentru tot ceea ce ai gresit în aceastã lume. Durerea este mare în sufletele domniilor voastre, pentru cã aceastã femeie tânãrã si frumoasã, care a slujit într-un domeniu greu, cum este cel al Finantelor, a plecat dintre noi. Oricine intra la Finante, se întâlnea cu doamna Ramona, care oferea un gând bun, un sfat, o pãrere si astfel oamenii plecau linistiti acasã. Era legãtura dintre director si contribuabil, de aceea mii de persoane din oras i-au trecut pragul. O fatã sârguincioasã si o familistã model, vãzutã cu multã dragoste de foarte, foarte multi colegi, care o plâng astãzi, aici. Sã aveti putere sã treceti mai departe, pentru cã este un moment greu, ne rugãm ca Dumnezeu sã-i dea un loc în Împãrãtia sa, pentru toate faptele bune fãcute”, a spus preotul Vasile Pârcãlabu, de la Biserica Adormirea Maicii Domnului. Venit pentru slujba religioasã de înmormântare, preotul paroh de la Muntenii de Jos, Costicã Hârtopanu, a transmis sincerele sale regrete, mai ales cã a cunoscut-o foarte bine pe secretara de la Finante. „Toate întrebãrile cu „De ce?” nu-si mai au acuma rostul. Ramona va rãmâne în sufletele noastre, a celor care am cunoscut-o drept o femeie cu adevãrat remarcabilã, veselã, plinã de viatã. Lasã în urmã pãrinti, frate, fetitã, rude, cu totii îndurerati la maxim acum. Avem de acum înainte datoria moralã sã aprindem o lumânare si pentru ea si sã ne rugãm ca bunul Dumnezeu sã-i dea un loc în Rai, pentru cã a fãcut doar fapte bune”, a spus parohul de la Muntenii de Jos, îndurerat. Aproape plângând, fostul sef al Ramonei, Ion Pavãl, i-a multumit pentru anii în care au lucrat împreunã. „Drum bun, Ramona, pe drumul pe care Dumnezeu ti l-a ales. Sã ne privesti de sus cu aceeasi blândete si frumusete de care ai dat dovadã în toatã viata ta”, a spus fostul director al Finantelor municipale, cu glasul gâtuit de emotie. La ora 12:20, cortegiul funerar a plecat, tãcut si împietrit de durere, spre cimitirul Eternitatea. Rãmân în urmã multe amintiri despre aceastã femeie remarcabilã, care a trãit fiecare zi ca si cum ar fi fost ultima.
