Pãrintele Antonie de la Giurgeni, binefãcãtorul a mii de vasluieni, a plecat la Judecata Domnului!

Mii de femei din tot judetul Vaslui au ajuns la Giurgeni, în ultimii 23 de ani, si au cerut o minune de la Dumnezeu pentru a deveni mame, iar Cel de Sus le-a ascultat ruga. Mii de bolnavi s-au rugat, cu ochii în lacrimi, la icoana fãcãtoare de minuni a mãnãstirii, pentru sãnãtate. Pentru toti acestia, pãrintele Antonie gãsea o vorbã bunã si un gând cald. Dar, de ieri, pãrintele nu mai este, pentru cã Dumnezeu l-a chemat la El, dupã o viatã trãitã în slujba divinitãtii. Pãrintele staret Antonie Jeflea si-a gãsit linistea în mãnãstirile Moldovei, desi provenea din Banat. Drumul spre cãlugãrie l-a început la mãnãstirea Secu, sub îndrumarea preafericitului pãrinte Cleopa. Mãnãstirea l-a purtat în scoalã, dupã liceul sanitar urmând Seminarul Teologic, Facultatea de Drept si, apoi, Facultatea de Teologie. Fost secretar al mãnãstirii Cetãtuia, de la Iasi, pãrintele Antonie a fost trimis slujitor la Mãnãstirea Giurgeni de la 1 iulie 1995, fiind numit staret la 1 noiembrie 2000. În Moldova si mai ales la Giurgeni, pãrintele Antonie a descoperit sufletul cald si primitor al oamenilor locului. „Sufletul omului este ca o camerã din casã pe timpul iernii. Dacã afarã e frig si în casã cald – este bine, dar dacã frigul de afarã pãtrunde si în casã – nu putem trãi”, spunea pãrintele staret Antonie Jeflea, în urmã cu 14 ani, pentru Ziarul de Roman. Asezãmântul monahal de la Giurgeni dateazã de la începutul secolului al XVIII-lea, când apare mentionat documentar pentru prima datã ca fiind un schit construit în anul 1721, de cîtiva cãlugãri greci. Pe la jumãtatea secolului XIX-lea, lãcasul de cult a fost transformat în schit de maici si, apoi, în mãnãstire de maici. Actuala bisericã a mãnãstirii a fost construitã în anul 1833, functionând pânã în anul 1959, când a fost desfiintatã de comunisti. Mãnãstirea a rãmas în paraginã pânã în anul 1993 si a fost redeschisã în aprilie 1995. Cererea credinciosilor care au sustinut reînfiintarea mãnãstirii a fost acceptatã de Episcopia Romanului si, la 1 iulie 1995, pãrintele Antonie Jeflea a fost trimis ca preot slujitor. Chiar din anul sosirii la mãnãstire, pãrintele Antonie a început lucrãrile de restaurare si reconstructie a mãnãstirii. Mãnãstirea Giurgeni este recunoscutã si cãutatã de credinciosi pentru cã adãposteste o icoanã veche despre care se crede cã înfãptuieste minuni. Icoana este îmbrãcatã în argint si a fost dãruitã bisericii la data de 6 august 1831, dovedindu-se, dupã cum spun localnicii, fãcãtoare de minuni. Se spune cã cel de-al treilea ochi si cea de-a doua gurã au apãrut peste noapte, prin voie dumnezeiascã, pe icoana deja pictatã. Pãrintele Antonie spunea cã a fost martor al minunii chiar în anul sosirii sale la mãnãstire, în anul 1995. „Era un copil de vreo sase ani, din Vaslui, mut din nastere. Pãrintii l-au adus la mãnãstire si, la un moment dat, dupã slujba de maslu pe care am oficiat-o, copilul a rostit limpede primele cuvinte din viata lui, cerându-i mamei sale sã-l ia în brate si sã-l ridice pânã la icoanã pentru a o sãruta”, povestea pãrintele Antonie. Povestea a fãcut înconjurul tãrii si oamenii au bãtut drumul pânã la Giurgeni sã cearã ajutor. Icoana nu are o datã de prãznuire, dar pelerinii o cinstesc la 6 august, data intrãrii icoanei în posesia mãnãstirii, la hramul lãcasului de cult si la toate sãrbãtorile închinate Maicii Domnului.