REÎNTOARCERE Când putini mai sperau, salonul de graficã-satiricã devenit în timp o expresie constantã a fermecãtoarelor toamne husene, a revenit în orasul natal. Aflat la cea de-a 15-a editie, lucrãrile a 5 dintre cei mai îndrãgitii caricaturisti români pot fi vãzute în sala Primãriei, pânã în preajma sãrbãtorilor.
AUTUMNAL Desi plecatã de ceva vreme în zãri nestiue, se pare cã toamna încã mai cocheteazã cu husenii, trimitându-le de departe cea mai frumoasã amintire despre ea: Damigenius! Salonul de graficã satiricã, creat anume pentru a îmbrãtisa cu patimã artisticã tot ceea ce presupune „via si vinul“, ca temã inseparabilã de specificul si esenta Husului, si-a deschis acum usile pentru câteva zile. „Desene de pahar“ – asa se intituleazã cea de-a 15-a editie a salonului, în care expun caricaturisti de referintã precum Constantin Pavel, Silviu Turculet, Gabriel Rusu, Cristian Topan si Cristian Marcu. Zâmbete, apeluri la întelepciune si umor, creionare rafinatã a metehnelor pe cât de omenesti, pe atât de traditionale, relaxare si o captivantã împletire a imaginatiei cu realitatea din jur! Asa s-ar putea sintetiza tot ceea ce poate oferi Damigenius-ul în acest an. Poate altãdatã a fost mai generos sau mai putin grãbit, însã dat fiind faptul cã a fost doar un pas ca „spectacolul artei creionate“ sã nu mai treacã în 2009 pe la noi, husenii îl admirã neconditionat. „Am avut noroc. Pe ultima sutã de metri am reusit sã îl oraganizãm si în acest an. Este a 15-a editie, ca întotdeuna sub directa coordonare a graficianului Cristian Marcu“, a precizat Sergiu Gãinã, directorul Casei de Culturã Husi „Alexandru Giugaru“, cea care împreunã cu Primãria si Consiliul Local Husi au fost sustinãtorii manifestãrii.
Despre Damigenius: „Îti trebuie, pe lângã rãbdarea privitorului interesat, si inteligentã, si umor si mai ales iubire“
OPINII „Damigenius este o stare de spirit, înainte de toate! Îmi place sã-l privesc. Îi stiu pe oamen ii care l-au creat. Pe Cristian Marcu, initiatorul lui, îl stiu doar din tot ce publicã în Jurnalul National. Si mi-e de ajuns! Damigeniusul, vã spuneam, e o traditie care s-a plãmãdit dintr-o dorintã inocentã, aproape copilãroasã din acest punct de vedere, de a ne valorifica, noi husenii, specificul locului: via si vinul! Grafica satiricã, o stie toatã lumea, nu este o formã artisticã la îndemâna oricui. Îti trebuie, pe lângã rãbdarea privitorului interesat, si inteligentã, si umor si mai ales iubire. Da, multã iubire. Dacã nu iubesti oamenii din jur, cu bunele si relele lor, tara ta, orasul tãu si dacã nu mai ai sperante, atunci degeaba mai vii sã vezi lucrãri în care toate acestea se regãsesc din plin. Vedeti în stare un om cucerit de urã si rãutate sã râdã din tot sufletul în fata unei caricaturi haioase?! Eu nu. Acum mã aflu în trecere prin orasul în care m-am nãscut. Husul e schimbat, husenii însã sunt la fel. Mã bucur cã Damigenius, de asemenea, mai pãstreazã dulceata aceea de struguri albi si rosii, buni de cules, pe care i-amdescoperit-o si eu cam prin 94 sau 95, parcã“, a precizat huseanca Melania Diaconu, 48 de ani, absolventã a Universitãtii Nationale de Arte Bucuresti, în prezent cadru didactic în Piatra Neamt.
