Deşi la prima vedere punga de hârtie pare alegerea mai ecologică, răspunsul corect la dilema de mai sus nu este aşa de simplu.
Chimicalele din punga de hârtie
Hârtia este făcută din copaci. Dar drumul prin care punga de hârtie ajunge pe rafturile magazinelor este lung, sordid şi lasă urme adânci în natură, potrivit presei de specialitate. Astfel, mai întâi copacii sunt marcaţi şi tăiaţi, proces care poate provoca distrugeri masive de habitat, ceea ce afectează mediul pe termen lung.
Buştenii sunt apoi transportaţi şi depozitaţi în locuri unde sunt lăsaţi la uscat timp de trei ani. Apoi sunt secţionaţi în bucăţi mici, care sunt fierte. „Tocana” de lemn care rezultă de aici este amestecată cu acid şi calcar şi, după câteva ore de fierbere, capătă consistenţă. E nevoie de aproape trei tone de bucăţi de lemn pentru a produce o tonă de astfel de „pulpă” consistentă. Aceasta este curăţată cu multă apă, la care se adaugă coloranţi şi apoi bronz. Amestecul devine hârtie brună.
Odată folosite pentru a le recupera, pungile din hârtie puţin imprimate pot fi folosite la crearea compostului sau – în cazul celor imprimate intens – pot fi reciclate. Potrivit specialiştilor citaţi de presa de specialitate internaţională, varianta mai bună este cea a folosirii la compost. „Dacă alegeţi reciclarea, trebuie să ştiţi că acesta este un proces chimic în care se folosesc tot felul de compuşi pentru a separa şi curăţa pulpa de hârtie din care din nou se face hârtie”, au explicat aceştia.
Punga de plastic: păcăleala biodegradabilă
Sacoşele de plastic sunt produse din petrol, o resursă care nu este regenerabilă, fiind făcute din aproape 4% din producţia de petrol din lume. Cel mai mare cost în producerea lor îl reprezintă cel legat de consumul de electricitate, care, cel mai adesea, vine din surse convenţionale de energie. Pungile de plastic sunt produse dintr-un anumit tip de polimer numit polietilenă.
Odată uzate, pungile de plastic pot fi reciclate, dar acest proces presupune topirea lor, ceea ce, potrivit autorităţilor americane, necesită folosirea a două treimi din energia necesară producerii unora noi. Problema este însă că, odată reciclate, pungile nu mai sunt la fel de rezistente pentru că plasticul este un tip de material care pierde din viabilitate de-a lungul procesului de recuperare.
Dar, există şi pungi de plastic biodegradabil, realizate din biopolimeri care sunt complet biodegradabili în compost şi nu provin din petrol, ci din surse de mâncare.
Sursa primară de bioplastic astăzi este porumbul. Problema cu acesta este, însă, din punctul de vedere al culturilor nesustenabile, ceea ce îl descalifică din rândul soluţiilor pe termen lung pentru lumea plasticelor.
Mai mult, unele pungi, deşi marcate ca biodegradabile, de fapt nu sunt, fiind produse din plastic reciclat sau din amidon de porumb, iar acesta din urmă biodegradează şi, ca urmare a acţiunii lui, plasticul se rupe în bucăţi mici, dar din acestea rămâne o „murdărie de polimeri”.
Economie de resurse: hârtie versus plastic
O analiză a ciclurilor de viaţă realizată de o companie britanică relevă că pungile de plastic creează mai puţine emisii în aer şi necesită mai puţină energie de-a lungul duratei de viaţă a ambelor tipuri. Cât priveşte sacoşele de hârtie, acestea sunt mai rezistente şi mai încăpătoare. Astfel, conţinutul unei singure pungi de hârtie intră în una şi jumătate de plastic. Iar în ceea ce priveşte reciclarea, numărul de pungi de hârtie recuperate este mai mare decât cel de plastice. Dar, fiindcă reciclarea plasticului reduce consumul de energie comparativ cu producţia unui lot nou de pungi, per total, sacoşele din astfel de materiale creează mai puţine emisii în aer, faţă de cele de hârtie.
Pe scurt, pungile de plastic necesită mai puţin energie pentru a fi produse, ceea ce este important mai ales că mare parte din energia pe care o folosim provine din surse „murdare” pecum petrolul sau cărbunele, se mai arată în studiul britanic.
evz.ro
