OMAGIU… Ceremonial militar și religios, ieri, la mormântul sergentului erou Constantin Țurcanu, cunoscut și sub numele de Peneș Curcanul. Inițiativa a aparținut Asociației Cadrelor Militare Femei în Rezervă și Retragere „Slt.Ecaterina Teodoroiu” București și a avut drept scop marcarea celor 90 de ani de la moartea sergentului erou. Evenimentul a început cu o slujbă de pomenire oficiată de un sobor de preoți în frunte cu părintele protopop Adrian Chirvasă și a continuat cu câteva recitări de poezii, alocuțiuni, depuneri de coroane și flori și o scurtă paradă militară. “Sergentul Constantin Țurcanu a murit pe 15 noiembrie 1932 și cu toate că destinul său a fost unul de excepție, posteritatea își amintește de el doar sub apelativul Peneș Curcanul, grație poeziei ce l-a făcut nemuritor scrisă de Vasile Alecsandri”, a transmis col (r) Natalia-Doina Damian, președintele Asociației Cadrelor Militare Femei în Rezervă și Retragere „Slt.Ecaterina Teodoroiu” București.
Prezent la eveniment, prefectul județului Vaslui, Daniel Onofrei, a vorbit despre motivele pentru care se cuvine să-l cinstim și să-l onorăm pe sergentul Constantin Țurcanu. “Povestea lui Peneș Curcanul este povestea eroului român, un român care și-ar fi dat viața pentru țară. Viața lui este o poveste adevărată care ne demonstrează că adevăratul patriotism nu are bariere în timp și spațiu. Considerat un stindard al luptei pentru independență, Constantin Țurcanu a fost veteranul a patru campanii purtate de armata română: Războiul de Independență 1877 – 1878, al doilea război balcanic, 1913, Primul Război Mondial 1916 – 1918 și campania din Ungaria, 1919. După căderea redutei de la Plevna, răniții din Regimentul 13, printre care și Constantin Țurcanu, au fost aduși peste Dunăre, într-un spital de campanie improvizat la Turnu Măgurele. Aici avea să-l întâlnească pe poetul Vasile Alecsandri, care avea să-l fixeze în memoria colectivă a românilor drept “Peneș Curcanul”, denumire care își avea originea de la penele pe care dorobanții le purtau la căciuli. Pentru curajul său, Constantin Țurcanu a fost decorat de regele Carol I cu ordinul „Steaua României”. Peneș Curcanul a fost la înălțimea celor mai viteji apărători ai țării noastre, iar pentru dragostea de țară, pentru faptele de vitejie și simțul rar al datoriei, se cuvine să-l cinstim și să-l onorăm”, a spus prefectul județului Vaslui.
Sergentul erou Constantin Țurcanu avea rădăcini în localitatea Boușori, Solești
Constantin Țurcanu (1854-1932), imortalizat de Vasile Alecsandri sub numele de Peneș Curcanul, nume cu rezonanță în istoria și literatura română, este simbolul orașului Vaslui. S-a născut pe 1 martie 1854, în Vaslui, iar părinții săi, Gheorghe și Mărgărinta, aveau rădăcini în localitatea Boușori, Solești. La vârsta de 15 ani, Constantin Țurcanu s-a angajat ca lucrător la drumuri. Între anii 1874-1876 a urmat stagiul militar în Batalionul al 2-lea Dorobanți (Infanterie) Vaslui, parte componentă a Regimentului 7 Dorobanti Iași-Vaslui, fiind ridicat la gradul de sergent. Sergentul Constantin Țurcanu a fost mobilizat si a participat la Războiul de Independență, în cadrul Regimentului 13 Dorobanti Iași-Vaslui, comandant de locotenent-colonel Ion Petrovici. Pe 27 august 1877, Regimentul 13 Dorobanți Iași-Vaslui, care era subordonat Diviziei a IV-a Infanterie Iași, a desfășurat acțiuni de luptă pregătitoare, pentru cucerirea redutei Grivița 1. Aceasta a fost prima victorie a trupelor române în fata Plevnei, în urma căreia drapelul de luptă a Regimentului 13 Dorobanti Iași-Vaslui a fost decorat cu Ordinul “Steaua României”. Pe 7 octombrie 1877, Regimentul 13 Dorobanți Iași-Vaslui a dat un atac asupra redutei Grivița 2, unde Constantin Țurcanu a fost rănit grav. A fost transportat la Spitalul din Târgu Măgurele, unde l-a cunoscut pe poetul Vasile Alecsandri, care l-a imortalizat în poeziile “Sergentul” și “Peneș Curcanu”: “Plecat-am nouă din Vaslui, /Și cu sergentul, zece, / Și nu-i era, zău, nimănui / În piept inima rece / Voioși ca șoimul cel usor / Ce zboară de pe munte, / Aveam chiar pene la picior, / s-aveam și pene-n frunte”. Constantin Țurcanu a continuat să lupte. După ce și-a revenit a ajuns în al doilea război balcanic, la 1913 (unde s-a înscris ca voluntar), apoi pe frontul Primului Război Mondial, până la Tisa și în campania din Ungaria, 1919. S-a stins pe 15 noiembrie 1932.
