REMEMBER…Sâmbãtã se împlinesc 40 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977, cel mai devastator seism din istoria recentã a României, care a lãsat în urma sa peste 1.500 de morti, zeci de rãniti si mii de clãdiri prãbusite sau avariate. Cutremurul din 4 martie 1977 a fost cel mai distructiv cutremur de pe teritoriul României din secolul XX. Datele oficiale aratã ca 1578 de persoane si-au pierdut viata în toatã România (din care 90% în Bucuresti) si 11321 au fost rãnite, în principal din cauza prãbusirii clãdirilor. Cutremurul a doborât sau avariat grav 32.897 de locuinte si a afectat 763 de unitãti industriale. Din 40 de judete, 23 au fost grav afectate, printre care s-a numãrat si Vasluiul. Un raport din 1978 al Bãncii Mondiale arãta pagube economice totale în valoare de 2 miliarde de dolari, din care 70% în Bucuresti. În Bulgaria s-au înregistrat pagube materiale si peste 120 de morti. La 40 de ani de la acele evenimente, fostul primar al Vasluiului, Neculai Ignat, îsi aminteste cu durere de clipele de groazã trãite în acele minute de cosmar din noaptea de 4 martie 1977.
Pe 4 martie 1977 un cutremur devastator lovea România. Peste 1.500 de oameni si-au pierdut viata în întreaga tarã în urma seismului cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter, majoritatea victimelor fiind în Bucuresti. Totodatã, 11.300 de persoane au fost rãnite. 56 de secunde au fost suficiente pentru a culca la pãmânt 33 de clãdiri din Capitalã. Epicentrul cutremurului a fost localizat în zona Vrancea, cea mai activã zonã seismicã din tarã, la o adâncime de circa 100 km. Vasluiul a fost în imediata apropiere a locului din care a pornit cutremurul, ceea ce înseamnã cã au fost pagube importante. Primarul de atunci, Nicolae Ignat, povesteste cum au luat loc evenimentele de dupã cutremur.”Cutremurul a avut loc pe 4 martie la ora 21:25. Primele clãdiri care au fost distruse au fost casele evreiesti de tip vagon. Acestea avea adãugate diferie fatade din cãrãmidã si constructii adiacente menite sã le înfrumuseteze, având în vedere cã acestea erau construite înainte de cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Din fericire, au fost doar douã victime în timpul cutremurului. Una dintre acestea, doamna Zaharia, o magazinierã, a fost lovitã de o cãrãmidã dupã ce a iesit din magazinul unde vindea, în stare de soc. Imediat am primit ordin sã organizãm colective pentru verificarea tuturor reclamatiilor si calmarea populatiei. Eu, cu un grup de 6 ingineri în constructii civile, am verificat prima datã blocurile turn de lângã ce este acum Casa de Sãnãtate si zona Buium. Acestea, la etajul 10, au avut un balans de peste 50 de cm pe toatã duratã cutremurului. Dupã cutremur statul a interzis construirea blocurilor mai mari de 4 etaje. În zona centralã a orasului s-au adunat foarte multi oameni, nimeni nu mai era în apartamente. Acestia erau mâhniti, panicatI, dar am reusit sã îi calmez. A doua zi am trimis cereri pentru aprobarea demolãrilor constructiilor în stare avansatã de degradare, în special am cerut aprobare Comunitãtii Evreiesti din România pentru a dãrâma casele evreiesti.”, povesteste acesta. (Andrei Manolache)
